Cea mai bună performanță a României de până acum, locul 3 (162p)

Sunt mulțumit, încântat şi extrem de fericit! Am reuşit să ne clasăm pe locul 3 şi asta după 4 ani de locuri mediocre. Ne merităm poziția. Bravo România! Bravo Paula şi Ovi!

Pe primul loc a fost, după cum mă aşteptam şi după cum îmi doream, Germania. O melodie foarte frumoasă. Mă bucur enorm de reuşita lor!

Locul doi a fost ocupat de Turcia. Încă de la început mi-am dorit ca Turcia să câştige, sau dacă nu ea, atunci Germania. Prin urmare, acest Eurovision a fost, din punctul meu de vedere, cel mai bun.

Am urmat noi, cu o prestație impecabilă şi cu o melodie care s-a dovedit a fi, până la urmă, foarte bună. Paula şi Ovi obțin, astfel, aceeaşi poziție ca Luminița Anghel şi Sistem în 2005. Totuşi, în 2005 România a acumulat 158 de puncte față de acest an când a acumulat 162. Putem spune deci că 2010 a fost anul în care România a avut cea mai bună performanță din istoria participării sale la ESC.

Următoarele locuri au fost ocupate de Danemarca, Azerbaijan, Belgia şi Armenia.

În concluzie, anul acesta au câştigat toate melodiile mele favorite.

Lena - Satellite (LOCUL I) - Germania


maNga - We could be the same (LOCUL II) - Turcia


Paula Seling & Ovi - Playing with fire (LOCUL III) - România

Mergem în finală - Eurovision 2010

Suntem calificați! Sunt fericit, sincer. Chiar dacă nu am fost prea încântat în legătură cu melodia noastră, în seara aceasta mi-am schimbat radical părerea. Au fost foarte buni! Au avut o prestație de nota 10.

Mai mult de-atât, merg mai departe şi Armenia, Turcia şi Danemarca, încă trei dintre preferatele mele.

Huh, ce emoții am avut!

Rihanna - ROCKSTAR 101

A mai observat cineva că Rihanna scoate videoclipuri pe bandă rulantă?

A făcut videoclip şi la ROCKSTAR 101. E alb-negru, are mulți țepi, iar Riri joacă din nou rolul de fată rea.

Iubirea

Nu mi-am făcut tema la română pentru astăzi, dar nu e nicio problemă, o să o fac acum.

Nu ştiu ce e iubirea (mă refer la iubirea față de un necunoscut, nu față de familie). Nu am cunoscut un astfel de sentiment, însă din auzite vă pot spune că reprezintă idealul oricărui om. Oricine, la un moment dat, îşi doreşte să fie iubit... poate din egoism, poate din curiozitate. O falsă idee se formează în mintea majorității, şi anume că iubirea se găseşte peste tot. Nu ştiu dacă măcar 30% din cuplurile existente sunt clădite pe sentimentul de iubire, şi nu pe un instinct pur sexual. Fiindcă să fim serioşi, mileniul al treilea pe asta se bazează. Sunt întru totul de acord cu promovarea sexului, deoarece e o formă de plăcere pe care fiecare individ, prin simpla lui existență, o merită, însă realizez că la un moment dat fiecare va aspira la ceva diferit. Acel ceva e iubirea. În cărți, în filme, chiar şi în muzică, iubirea apare ca sentimentul suprem, cel mai pur şi mai frumos dintre toate. Tocmai acest lucru mă face să cred că nu e atât de uşor să-l atingi, fiindcă dacă ar fi astfel, aş declara onest că suntem mințiți. Din punctul acesta de vedere, nu mi-aş dori să cunosc iubirea prea curând. Aş rămâne dezamăgit să descopăr cu câtă uşurință poți atinge un ideal. Ar fi prea simplu ca să mă pot bucura.

Dar totuşi, oare nu am cunoscut şi eu o mică formă de iubire? Raspunsul este afirmativ, evident. Am trăit şi traiesc în continuare o formă superficială al acestui sentiment, în care totul e roz, frumos şi perfect, la fel cum mulți alții de vârsta mea o fac. Orice clipă petrecută alături de o anumită persoană, pe care o considerăm specială, este o clipă de fericire. Orice sărut e un fior de plăcere, precum orice privire e o invitație la destrăbălare. Şi e drept, această formă de iubire nu trezeşte doar instincte sexuale, trezeşte şi o parte sensibilă care dacă ar fi comparată cu instinctul, nu l-ar depăşi, dar măcar l-ar egala. Se numeşte „dragoste adolescentină”. E naivă, dar frumoasă. E inevitabilă, dar nu durează la nesfârşit. Diferența dintre ea şi iubirea adevărată o face impuritatea. Aici mă pot da exemplu, fiindcă acele momente în care privirea nu dezvăluie altceva decât o multitudine de gânduri lascive, sunt puține. Important e că există şi asta îmi demonstrează că iubirea nu apare din senin, ci se dezvoltă cu timpul.

Să discut şi despre suferința din iubire? Nu are rost. Atâta timp cât iubeşti şi eşti iubit, această suferință nu există. Ceea ce pare a fi suferință, este de fapt dovada că într-un cuplu, de cele mai multe ori, iubirea nu vine în mod egal de la ambii îndrăgostiți. Iar cel care suferă e cel care a iubit, dar care nu a fost iubit. Suntem ființe umane şi simțim nevoia de a avea o certitudine în ceea ce priveşte sentimentele care ne sunt împărtăşite... cum spuneam, din egoism.

George Orwell - 1984

De acum înainte voi scrie articolele corect din toate punctele de vedere, incluzând diacriticele.

-------------------------------------------------------------------------------------------------

V-ați imaginat vreodată o lume în care nimeni nu este prieten cu nimeni, unde cuvântul „libertate” nu are niciun înțeles, iar iubirea se transformă în ură la comanda puterii?
Tocmai acest lucru încearcă, şi chiar reuşeşte, să creeze George Orwell în „O mie nouă sute optezi şi patru”. O lume distopică care pentru generația mea pare o lume ştiințifico-fantastică, dar care pentru bunicii mei, sau chiar pentru părinți, pare plauzibilă, este o lume în care nici gândul omului nu mai poate fi un secret. Când eşti urmărit din toate părțile, în orice moment al vieții tale, şi când o simplă crispare care pare suspectă te duce la pieire, oare mai are rost să lupți pentru libertatea ta?
Winston Smith, un locuitor al Oceaniei (una dintre cele trei mari puteri ale planetei), este poate printre puținii oameni care se lasă dus de valul libertații şi încearcă să lupte împotriva Fratelui cel Mare. I se impune dublugânditul (capacitate de a stoca în minte, concomitent, două convingeri care se exclud reciproc, şi de a le îmbrăţişa pe amândouă în acelaşi timp), dar i se împotriveşte. Astfel apare subiectul romanului.
Finalul este suprinzător... cel puțin pentru mine, întrucat mi-am imaginat trei finaluri şi niciunul nu s-a potrivit cu cel bun. E o carte care nu merită citită, ci trebuie citită.

FR 24

Am mai avut o Fr n despre Mylène Farmer, insa de data aceasta vin cu ceva nou. Daca vreti sa stiti cam pe ce loc se afla in topul preferintelor mele, eh bine e pe doi, dupa Lady GaGa (ma refer la cantarete feminine internationale). E pur si simplu foarte tare!
Ma uitam la videoclip si pur si simplu imi dadea fiori, ca si cum as fi fost acolo si as fi cantat odata cu ea.
Mylène Farmer - Paradis Inanimé

Twilight Saga: Eclipse

Imi place acest al doilea trailer. Arata partea mai importanta din Eclipse, si anume batalia.
Trailer 2

Trailer 1

Charles Drouhet

Mai devreme am venit de la o activitate pe care am tinut-o cu ocazia zilelor liceului (Colegiul National "Gh. Rosca Codreanu"). Am avut de prezentat viata lui Charles Drouhet, nume care nu-mi spunea nimic pana acum o saptamana. Net-ul a fost foarte saracacios in date, asa ca am fost nevoit sa merg la biblioteca de unde am conspectat vreo 20 de pagini. Ideea este alta. Timp de o saptamana am fost stresat. De fiecare data cand imi aminteam ca voi merge si voi vorbi liber in fata profesorilor si a elevilor timp de 12 minute, mi se facea stomacul ghem. Am avut mici "bâlbutze", insa in mare totul a iesit foarte bine... si nu am avut emotii.
Tinand cont ca m-am straduit sa culeg date despre Ch. Drouhet, intrucat pe google nu am gasit mare lucru, mi-am zis sa dau copy-paste la textul prezentarii pentru ca viitorii interesati sa-l gaseasca mai usor.
_____________________________________________________

Charles Drouhet (n. 22 ianuarie 1879, Bârlad – d. 08 ianuarie 1940, Bucureşti) a fost un critic si istoric literar, comparatist si publicist român de origine franceză.

Rǎdǎcini

Pierre Drouhet, tânăr venit din Franța, şi Nathalie Drouhet (născută Olivares) s-au căsătorit la 24 aprilie 1864. În 1867, adaptându-se uşor la viața bârlădeană si fiind apreciat de oamenii importanți ai oraşului, Pierre Drouhet devine profesor de Limba si literatura franceză la Liceul Codreanu din Bârlad, unde predă până la pensionarea sa, în 1898. A obținut cetățenia română în 1884. I s-a acordat medalia Bene Merenti clasa a II-a şi Ordinul „Steaua României” în grad de cavaler.

Soții Drouhet au avut patru copii, două fete si doi băieți, dintre care se afirmă Charles.

Începutul studiilor

Charles P. Drouhet s-a născut în Bârlad la 22 ianuarie 1879. În orasul natal a urmat atât cursurile şcolii primare (1885-1889), cât şi pe cele ale cursului inferior ale Liceului „Codreanu” (1889-1893).

Printre profesorii săi se enumeră Ştefan Neagoe (Lb. Română), Pierre Drouhet (Lb. Franceza), Stroe Belloescu (Matematica)...

Îşi continuă cursurile superioare ale liceului la Liceul Sfântul Sava din Bucureşti (1893-1896), susținându-şi diploma de bacalaureat. (1896)

Între 1896-1900 a urmat cursurile de Filologie modernă la Facultatea de Folosofie si Litere din Bucureşti unde îşi susține diploma de licență cu teza „De l’influence française sur l’ésprit public en Roumanie”.

După susținerea diplomei de licență este numit profesor suplinitor al catedrei de Limba Română la Liceul Codreanu din Bârlad, la cursul superior (1900-1901), trecând apoi, ca suplinitor, la catedra de Limba Română la Şcoala normală de băieți „Principele Ferdinand”(1901-1902) . Din 1902 până în 1904 a predat la catedrele de limba română si limba latină de la Liceul Codreanu, timp în care i se acordă cetățenia română si titlul de profesor de franceză si română.

Franța

După posturile ocupate la Bârlad se transferă la Gimnaziul Dimitrie Cantemir din Bucureşti, ca profesor titular, insă pentru o perioadă scurta de timp, întrucat obține o bursă de studiu în Franța, la Facultatea de litere de la Sorbona (1904-1909). Cel care i-a facilitat acordarea bursei a fost Nicolae Iorga.

În Paris şi-a început pregătirea pentru teza de doctorat, sub îndrumarea profesorului Gustave Lason. La 15 decembrie 1909 Charles Drouhet şi-a susținut teza de doctorat („Le poète François Maynard, Études critiques d’Histoire littéraire, Thèse pour le doctorat, Paris, Édition Champion, 1909, 575 pagini). Teza sa a fost premiată în 1910 de către Academia Franceză cu Premiul Bordin.

În capitala Franței Charles Drouhet publică câteva valoroase lucrări care îi atrag aprecieri elogioase din partea criticii franceze şi a persoanelor avizate:

„Les manuscrits du poète François Maynard, conservés dans la Bibliothéque de Toulouse, Étude bibliographique, accompagnés de pièces inédites” – 1908

„Tableau chronologiques des lettres du poète François Maynard accompagné de lettres inédites” – 1909

„L’influence des romantiques français sur la poésie roumaine” – 1909

Întoarcerea în România

Întors in țară în 1909, an în care îi moare tatăl, Charles Drouhet este numit profesor suplinitor la Catedra de limbă franceză a Facultății de litere din Iaşi, aducând la cursurile sale metoda şi disciplina ştiințifică a Sorbonei pe care abia o părăsise, ceea ce-l facuse cunoscut şi apreciat în cercurile universitare din țară.

La 1 aprilie 1910 Charles Drouhet a fost numit profesor agregat la Iaşi şi deținea şi catedra de Limba franceză la Liceul Dimitrie Cantemir din Capitală. În această perioadă el publică numeroase studii si lucrări de istorie literară, colaborând la cele mai de seamă publicații din țară şi din străinătate.

Din 1913 până în 1915 Drouhet este numit profesor titular la aceeaşi catedra ieşeană, după care este transferat la catedra de Literatură franceza a Facultații de filozofie si litere din Bucureşti.

Între 1917-1919 Drouhet a fost plecat la Paris să facă propagandă pro-românească, ca unul din cei 10 profesori universitari ceruți de „Asociația profesorilor universitari din Roma”, fiind suplinit la catedra sa bucureşteana de către Eugen Lovinescu.

Activitatea

A deținut funcția de decan al Facultații de filosofie şi litere a Universitații din Bucureşti (1925), a fost deseori în comisiile de doctorate sau de examene de capacitate ale profesorilor de liceu, fiind uneori preşedintele acestor comisii.

A făcut parte din conducerea periodicului „Revue francoroumaine” şi a societații „Amiciția culturală franco-română”, membru al Comitetului de lectură al Teatrului Național din Bucureşti.

Charles Drouhet şi-a împarțit viața între catedră şi bibliotecă. Stilul lui sever de a munci şi de a se manifesta, l-a făcut mai circumspect cu oamenii, l-a ferit de improvizații; era lucid, ordonat şi scrupulos. A fost un profesor de vocație care a urmarit evoluția foştilor săi elevi, printre care se enumera şi George Călinescu.

Apogeul

Lovit de o boala crudă care i-a răpit orice libertate de mişcare în ultimii ani ai vieții lui, în față umilințelor fizice şi în luptă prelungită şi eroică cu moartea, el şi-a gasit în meditație, în muncă şi creațien resortul care l-a susținut în picioare, dârz şi demn, până la capăt.

La 8 ianuare 1940 Charles Drouhet a murit aşa cum trăise: muncind neîntrerupt, mânat de nevoia imperioasă de a-şi păstra, în plină suferință, neclintită, demnitatea de om şi de profesor.

FR 23

Tipa din videoclipul de mai jos imi aduce aminte de Helena Bonham Carter in filmul Sweeney Todd, chiar daca dupa comportament se aseamana cu personajul lui Depp. Orice barbat care intra in floraria Oliviei va ramane drept suvenir pe vecie ( >:) ). Finalul chiar imi place.

In prima faza tocmai acest scenariu mi-a placut, insa am descoperit ca e o melodie foarte interesanta si suna bine. Olivia Ruiz - Les crêpes aux champignons

ESC 2010 - Romanian Video

Se pare ca si Romania si-a scos videoclip de promovat pentru Eurivision, intrucat majoritatea tarilor aveau. Trebuie sa admit ca e altceva, dar nu schimba aspectul melodiei. Ma rog, chiar daca nu mi-a placut melodia inca de la bun inceput si o consider nereusita pentru ESC, sper sa nu ne facem de ras si sa intram macar in topul primilor 10.

Eu unul nu inteleg videoclipul.