Cultură de intelectual(i)

     Autorul articolului de mai jos este o persoană pe care o apreciez necontenit. În primul rând fiindcă e cea mai bună prietenă ever, şi în al doilea rând fiindcă e una dintre cele mai deschise la minte persoane pe care le cunosc... Creti. Mi-a cerut în mod special să nu-i spun numele adevărat, ci porecla noastră comună. (eu sunt creti, ea e creti... amândoi suntem cretini >:D<)
      Articolul este, de fapt, tema ei la română, iar eu am decis să-l public deoarece îl găsesc foarte reuşit, chiar genial. Ceea ce trebuia să facem era un articol în care să ne prezentăm punctul de vedere cu privire la imaginea de intelectual, mai exact ce (sau cine) este un intelectual în zilele noastre.
      De ce este articolul genial? Fiindcă exprimă părerea sinceră a autoarei şi, într-un fel, dorința continuă de dezvoltare mentală şi nemulțumirea pe care o are în legătură cu propriile defecte. E, dacă vreți, ceea ce înseamnă o părere pertinentă a unui om dornic de cunoaştere. Nu reprezintă ideea de intelectual, cât este reprezentată idee de ideal al inteligenței.

      "Pornind de la o ipotezǎ corectǎ printr-o demonstraţie de acelaşi nivel, se va ajunge întotdeauna la o concluzie corectǎ. De aceea, încep articolul amator prin a deschide dicţionarul limbii române.
      INTELECTUÁL, -Ă, intelectuali, -e, adj., s.m. şi f. 1. Adj. Care aparține intelectului, care se referă la activitatea minții, la intelect. 2. S.m. şi f. Persoană care posedă o pregătire de specialitate temeinică şi lucrează în domeniul artei, al ştiinței, tehnicii etc.; persoană care aparține intelectualității.
      INTELECTUALITÁTE, intelectualități, s.f. 1. Categorie socială neomogenă formată din oameni pentru care munca intelectuală reprezintă sursa principală de existență. 2. Totalitatea intelectualilor; mulțime de intelectuali; inteligență (2). De aici se deduce că intelectualul este individul a carui sursă principală de existență este activitatea rațională. Însă tot timpul este ceva absurd de întrebat: « Sursa principală de existenţă » e in legaturǎ cu domeniul financiar sau cu psihologia umanǎ?
      Bǎnuiesc cǎ cel financiar. În concepţia popularǎ, intelectual este cel care munceşte « cu capul » si caştigǎ bani din asta. (de altfel, poate aşa au ajuns toţi oamenii cu bani... intelectuali). Dar nu este suficient.
      Intelectual este cel care, clişeic vorbind « are o sete nebunǎ de culturǎ »... Sǎ aibǎ timp sa-şi hrǎneascǎ creierul. Intelectual nu eşti atunci când meseria ţi-a devenit automatism, iar activitatea ta cerebralǎ este nulǎ; eşti atunci când, prin orice faci, te dezvolți.
      Când înainte de culcare răsfoieşti o carte în căutarea unui subiect de mâine.
      Când dincolo de nişte cuvinte cauți profunzimea.
      Când eşti peste medie, dar nu-ți arăți nivelul cu aroganță.
      Când eşti oripilat de superficialitatea care te înconjoară şi te implici, supunandu-te riscului de a fi considerat penibil, de a fi neînțeles sau de a eşua, te lupți să fii înțeles.
      Când ai nevoie de momente numai pentru tine si gândurile tale.
      Când eşti vulnerabil pentru că nu eşti un încrezut.
      Când eşti conştient de valoarea ta, dar nu te subapreciezi în mod voit pentru a-ți dilata apoi orgoliul la presiunea laudelor cerşite.
      Când ți-e ruşine că ştii atât de puține şi iți pare rău că ceilalți ştiu şi mai puține.
      Când nu regreți nimic din ce ai facut, ci tot ce n-ai facut.
      Când observi detaliile şi le modifici în căutarea perfecțiunii.
      Când apreciezi viața pentru că i-ai descoperit nuantețe de negru.
      Când simți fluturi în stomac atunci când ai obținut o explicație.

      Chiar dacǎ se consideră că intelectual este cel care a absolvit o facultate, atunci abia s-a ridicat pe două picioare. Mult va trebui să lupte cu supraeul pentru a ajunge să facă primul pas. Şi grea va fi lupta cu restul lumii pânǎ când va putea, într-adevăr, să meargǎ.
      Dar realitatea le cere şi intelectualilor resurse ca să traiascǎ. Astfel, unii se pretează la un job banal, alții işi vând gândurile, pierzându-se in cufărul cu « intelectualii » cotidieni. De aceea, vǎ rog să vǎ conturați propriul model, să fiți capabili să-l distingeți din mulțime şi să vǎ aprofundați valorile după un exemplu demn de urmat; nu il copiați!"