The return

După o vară infiorător de îngrozitoare –dacă se poate spune aşa–, şi după un reînceput de şcoală prea matinal pentru gusturile mele, mă simt pregătit să mă întorc la blogging. Prin „pregătit” nu mă refer neapărat la idei noi, ci mai degrabă la mai mult chef de scris.

Pe lângă momentul tragic arhicunoscut, vara care a trecut a instalat şi un plictis care m-a demoralizat şi mai tare. Am văzut sezonul 6 din Dr. House şi din Grey’s Anatomy, sezonul 3 din Gossip Girl, cele 6 sezoane din Desperate Housewives, 4 sezoane din Doctor Who (sez. întâi nu l-am văzut) şi primul sezon din Modern Family. A fost clar un record dacă e să raportez la verile precedente. Ceea ce demonstrează starea în care mă aflam şi timpul mult prea liber. E adevărat însă că au existat şi momente mai simpatice, precum cele 4 zile la Bicaz şi Sovata, sau întâlnirile din grădina publică cu Alexandrion şi eugenii… Iar atunci când credeam că nimic nu-mi poate ridica moralul, o pereche de căşti Lady GaGa (Heartbeats) mi-a înseninat orizontul.(Thanks to my brilliant friends!)

M-am apucat de sală. Sunt bucuros din acest motiv şi asta pentru că nu a fost o chestie de moment, ci ține deja de 3 luni. Mi-am propus să merg la sală tot restul vieții. De ce? Fiindca combină sănătatea cu modelarea aspectului fizic şi ținând cont că nu am un hobby propriuzis, mă ajută să omor timpul. În vreo 20 de ani poate o să-l ajung pe Arnold. :>

Mi-am păstrat convingerile religioase. De fapt, s-au mai intensificat, dar esența a rămas aceeaşi: oamenii sunt puternic influențați de ceva ce nu există. Chiar am încercat să citesc o carte legată de religie şi despre care se spunea că poate întoarce un necredincios la credință, dar m-am oprit cand mai aveam vreun sfert fiindcă deja devenea incredibil de plictisitoare, deşi la un moment dat fusese interesantă. Mai exact, mă refer la „Întoarcerea la Hristos”, de Ioan Ianolide. Nu detaliez. O să fac un articol separat.

Dacă tot am adus vorba de literatură, pot spune că sunt foarte dezamăgit de mine însumi. Nu am citit decăt trei cărți toată vara: Ferma Animalelor (George Orwell), Portretul lui Dorian Gray (Oscar Wilde) şi Viața lui Pi (Yann Martel) , deşi îmi propusem mai multe. Mă gândeam să vorbesc despre ele, dar apoi mi-am zis „Pe cine interesează?:))” şi a căzut ideea. Dar totuşi, vă recomand să citiți George Orwell, atât „1984”, cât şi „Ferma Animalelor”. Dna. prof. de engleză avea dreptate: sunt două cărți captivante şi care au un mesaj şi un impact puternic asupra cititorului.
Mă rog, ar mai fi nişte carți pe care le-am citit, şi anume primele 3 volume din „Jurnalele Vampirilor”, a căror autor l-am şi uitat. Mi s-au părut execrabile şi incomparabile cu serialul. Dar sa nu judec autorul, fiindcă e posibil să fie vina traducătorului.

În sfârşit, mai las şi pentru altădată. Acum mă duc să scriu la mate şi să invăț la fizică. Ştiu, e tragic.

If I die young, bury me in satin

Lay me down on a bed of roses
Sink me in the river at dawn
Send me away with the words of a love song