Americanizare (temă la istorie)

Din punctul meu de vedere, americanizarea României, şi în general a mapamondului, nu reprezintă neapărat un fenomen benefic, dar nici unul devastator.

Supremaţia unui singur popor, fie el şi "cel mai democratic", nu este decât o altă formă de degradare a unei culturi, cu atât mai mult cu cât acel popor nu are, practic, o cultură. America de Nord a început să fie colonizată de europeni abia la finele secolului 16, începutul secolului 17. Istoria ei se rezumă, astfel, la 4 secole, iar cultura este aproape inexistentă, aceasta fiind, de fapt, un amestec de multe alte culturi, înţelese greşit şi tratate ca atare.

Din lipsă de valori, America a fost nevoită să-şi creeze unele sau pur şi simplu să împrumute şi să le dezvolte, promovându-le sub un înţeles nou, american. Poate ăsta este motivul pentru care vampirii, deşi născuţi pe teritoriu românesc, sunt mai mereu subiectul unor bestsellere americane. Sau pentru care cele trei mari categorii de ştiinţă ale premiului Nobel sunt deţinute de americani, ca număr de câştigători, deşi mai mult de două treimi dintre aceştia sunt fie de origine europeană, fie asiatică.

Pseudovalorile americane s-au transformat în adevărate valori pentru simplul fapt că provin dintr-un stat care a promovat, încă de când a luat naştere, democraţia. Este, poate, cel mai des întâlnit argument pro americanizare. Din nou, mentalitate superficială. Oare e chiar atât de democratic un stat care acceptă pedeapsa cu moartea?

Imaginea vieţii americanului este conturată de libertate de exprimare, egalitate rasială şi iubire faţă de predecesori şi de multe ori aceasta vrea să întruchipeze perfecţiunea. Casă mare, maşină mare, carieră şi familie numeroasă... sintagmă simplă: "American Dream". Acest model de viaţă sponsorizat în toate filmele comerciale marca Hollywood, a dus, din punctul meu de vedere, la o percepţie total greşită asupra vieţii. Au transformat ceea ce era complex şi greu de înţeles, într-un lucru banal, lipsit de orice curiozitate.

Tot americanizarea este cea care stă la baza promovării muzicii şi a filmelor pentru marea masă. Pe de o parte multe genuri muzicale au luat naştere în America, putându-se vorbi, astfel, de o diversitate muzicală. Pe de altă parte, aceste genuri au fost popuarizate exagerat, ceea ce a dus la o scădere a calităţii ei. Iar filmele sunt deja omniprezente pe toate posturile de televiziune. Nu ar fi o preoblemă, însă aceste filme apar pentru un simplu motiv: banii. Partea artistică este uitată, iar morala urmăreşte un tipar epuizat de un final fericit. Filmul american e o simplă modalitate de promovare a unor idei superficiale, uşor de priceput şi greu realizabile.

O altă consecinţă a americanizării a fost limba engleză, care a devenit principala limbă de comunicare. Acest aspect este, după părerea mea, unul pozitiv, întrucât a facilitat dezvoltarea de relaţii interumane la nivel global, a uşurat realizarea înţelegerilor de tip diplomatic între state şi a dus la o creştere a interesului pentru cultura engleză, cultură total diferită de cea americană. Dar şi această consecinţă are doua tăişuri. Limba engleză are un impact pozitiv atât timp cât ea rămâne limbă secundară, şi nu devine principalul mod de exprimare.

Pentra a concluziona, pot spune că americanizarea are părţi destructive, dar şi părţi constructive. Distruge culturi şi tradiţii şi promovează pseudovalori, dar construieşte legături interrasiale şi creează unitate prin uşurinţa cu care este asimilată.