Facusem mai demult un sondaj pe tema "frica de moarte", insa rezultatul nu m-a multumit, intrucat 14 la 13 nu ma ajuta sa-mi dau seama de gandirea majoritatii. Totusi, sunt convins ca multi dintre cei 14 votanti, carora nu le este frica de moarte, nu s-au gandit serios la intrebare.
Moartea, din punct de vedere biologic, reprezinta oprirea tuturor functiilor vitale. Dpdv teologic, moartea reprezinta "viata de dupa", trecerea in lumea imateriala a lui Dumnezeu, momentul in care sufletul isi paraseste trupul sau, intr-un mod realist de a spune, secunda in care ti se alege eternitatea in functie de viata pe care ai dus-o. Pe de alta parte, moartea e pur si simplu sfarsitul a ceva ce noi numim viata. Din moment ce acceptam un inceput, trebuie sa acceptam si un sfarsit. Prin urmare, moartea este momentul in care incetam sa mai existam ca fiinte, momentul in care totul devine nimic.
De-a lungul timpului s-au creat tot felul de povesti despre viata de dincolo de moarte, insa toate acestea au aparut din frica, din dorinta unei continuitati. Fiindca daca ne gandim, omului ii este mult mai usor sa traiasca cu gandul ca dincolo il asteapta ceva mai bun, decat sa stie ca la un moment dat se va termina totul si ca nu exista un to be continued. Si sunt perfect de acord: traim cu speranta si murim fara sa avem cum sa regretam, in loc sa traim fara speranta si sa ajungem la acelasi final. Cu toate acestea, exista si indivizi care se pot obisnui cu ideea unui final, literalmente, precum sunt eu. E destul sa ne intrebam "Asa si? Ce conteaza?" si ne dam seama cat de simplu poate fi un lucru aparent complicat. Nu are importanta daca exista sau nu o continuitate, nu are importanta daca exista sau nu Dumnezeu, ceea ce e important e sa ne simtim bine in felul nostru. Daca vrei o casa de 20 mil € pe Coasta de Azur, atunci munceste pentru ea! Daca vrei sa te cunoasca tot www-ul, atunci fa videochat! Daca vrei sa fii fericit, atunci fa ce-ti place!... Ideea e sa ai un scop, fie ca e vorba de bani, celebritate, echilibru sufletesc, fericire s.a.m.d.
Vorbind despre frica de moarte se poate spune ca e ceva normal. Pana la urma, toate fricile se rezuma la una singura, frica de moarte. Dar cum spuneam, e ceva firesc. Asta pentru ca moartea este un fenomen necunoscut pentru noi, fiind o calatorie cu bilet "aller", fara "retour".
Cand eram mai mic, dar nu foarte, ma gandeam ca ar fi interesant sa mor si apoi sa ma intorc sa povestesc oamenilor. Mai apoi cineva m-a intrebat "Si daca nu o sa-ti placa ce gasesti dincolo si toata viata o sa traiesti cu gandul ca te vei intoarce la un moment dat?". Atunci am realizat cu adevarat ca moartea nu trebuie sa fie neaparat ceva agreabil, cum spune religia, ca ea poate fi ceva ingrozitor... sau cum spuneam mai sus, sa nu fie nimic. Si atunci, putem spune cu adevarat daca ne este sau nu frica de moarte atata timp cat nu stim ce este?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu