Bine vs. Rau

Suntem constienti ca fara bine, raul nu ar exista si vice versa. Nu am putea spune "da, e ok", daca o alta alternativa nu ar exista, iar asta o constientizam cu totii. Inca de la inceputul inceputului, oamenii au stiut sa se bucure de ceva si sa le fie frica de ceva. Fiecare zeitate suprema avea un dusman care de cele mai multe ori reprezenta moartea si focul. De la Ra si Seth, de la Zeus si Hades, ajungem in prezent la Dumnezeu si Satan. Doua forme opuse, dar cu stranse lagaturi, fiecare reprezentand existenta.Orice carte, orice film, orice poveste, are personaje pozitive si personaje negative. In urma bataliei finale, binele castiga mereu, astfel mai exista o farama de speranta. Desi Dumnezeu poate, el nu vrea sa-l distruga pe Satan, vrand defapt sa ne testeze credinta, ca mai apoi sa murim si sa ajungem in iad... Daca nu postesti e vina lui Satan, daca nu te rogi e vina lui Satan, daca nu crezi in El e vina lui Satan, defapt totul se intampla din vina lui Satan. Pun intrebarea "Daca nu ar mai exista Satan, credinta ar fi mai puternica?"... eh bine, eu nu cred asta. Prezenta unei lumi utopice si lipsa unui personaj negativ ar face povestea monotona.
Am incercat un exercitiu de imaginatie, dar fara rezultat. NU ai cum sa-ti imaginezi o lume fara rau, unde toata lumea zambeste. In primul rand nu ar avea de ce sa zambeasca, fiindca un zambet se datoreaza lipsei raului si prezentei bunatatii. Totul e un cerc, de oriunde ai porni, tot acolo ajungi.
Ideea acestui articol este urmatoarea: fie ca vrem, fie ca nu, raul si binele nu pot fi despartite, iar de acest lucru, religia nu face abstractie.