În 2011 va fi mai bine. Nu-i aşa?

Astăzi este ultima zi din acest an. Am senzaţia că stau la poarta unei inchisori şi urmează să fiu eliberat, să scap de cel mai nenorocit an dintre cei 17. De ce 2010 a fost astfel? Motivele sunt numeroase şi nu interesează pe nimeni. Şi totuşi, oare nu au existat şi părţi bune? Evident. Însă acestea au fost cuprinse şi nimicite de cele rele. Poate câteva au reuşit să rămână drepte şi să răzbată: iubirea familiei şi prietenia. Mi-am dat seama că materialismul de care dădeam dovadă (şi încă mai dau uneori) era o trasătură superficială a lumii roz în care mi se părea că trăiesc. Nu sunt ipocrit, îmi plac banii, dar mi-am dat seama că nu sunt atât de importanţi pe cât îi consideram.

Cel mai puternic sentiment care caracterizează anul 2010 este dorul. Da... mi-e dor. Îngrozitor sentiment... atât de des întâlnit şi totuşi atât de puternic. Iar acest dor adânceşte goluri sau creează altele noi, le picură cu lămâie şi le umple cu sare. Fericire şi nefericire, optimism şi pesimism, zâmbet şi crispare... cine le mai distinge? Cine mai ştie care ar trebui să ne definească?

Le-am cunoscut pe toate în 2010. Am avut oare ceva de învăţat? Da. Am învăţat că nimic nu ţine la nesfârşit, poate doar dorul.

Hmm... stop!

De la 2011 îmi doresc DOAR surprize frumoase, sănătate, tone de noroc şi împliniri, fericire şi multe momente frumoase în compania familiei şi a prietenilor.

... şi vodka.

Cultură de intelectual(i)

     Autorul articolului de mai jos este o persoană pe care o apreciez necontenit. În primul rând fiindcă e cea mai bună prietenă ever, şi în al doilea rând fiindcă e una dintre cele mai deschise la minte persoane pe care le cunosc... Creti. Mi-a cerut în mod special să nu-i spun numele adevărat, ci porecla noastră comună. (eu sunt creti, ea e creti... amândoi suntem cretini >:D<)
      Articolul este, de fapt, tema ei la română, iar eu am decis să-l public deoarece îl găsesc foarte reuşit, chiar genial. Ceea ce trebuia să facem era un articol în care să ne prezentăm punctul de vedere cu privire la imaginea de intelectual, mai exact ce (sau cine) este un intelectual în zilele noastre.
      De ce este articolul genial? Fiindcă exprimă părerea sinceră a autoarei şi, într-un fel, dorința continuă de dezvoltare mentală şi nemulțumirea pe care o are în legătură cu propriile defecte. E, dacă vreți, ceea ce înseamnă o părere pertinentă a unui om dornic de cunoaştere. Nu reprezintă ideea de intelectual, cât este reprezentată idee de ideal al inteligenței.

      "Pornind de la o ipotezǎ corectǎ printr-o demonstraţie de acelaşi nivel, se va ajunge întotdeauna la o concluzie corectǎ. De aceea, încep articolul amator prin a deschide dicţionarul limbii române.
      INTELECTUÁL, -Ă, intelectuali, -e, adj., s.m. şi f. 1. Adj. Care aparține intelectului, care se referă la activitatea minții, la intelect. 2. S.m. şi f. Persoană care posedă o pregătire de specialitate temeinică şi lucrează în domeniul artei, al ştiinței, tehnicii etc.; persoană care aparține intelectualității.
      INTELECTUALITÁTE, intelectualități, s.f. 1. Categorie socială neomogenă formată din oameni pentru care munca intelectuală reprezintă sursa principală de existență. 2. Totalitatea intelectualilor; mulțime de intelectuali; inteligență (2). De aici se deduce că intelectualul este individul a carui sursă principală de existență este activitatea rațională. Însă tot timpul este ceva absurd de întrebat: « Sursa principală de existenţă » e in legaturǎ cu domeniul financiar sau cu psihologia umanǎ?
      Bǎnuiesc cǎ cel financiar. În concepţia popularǎ, intelectual este cel care munceşte « cu capul » si caştigǎ bani din asta. (de altfel, poate aşa au ajuns toţi oamenii cu bani... intelectuali). Dar nu este suficient.
      Intelectual este cel care, clişeic vorbind « are o sete nebunǎ de culturǎ »... Sǎ aibǎ timp sa-şi hrǎneascǎ creierul. Intelectual nu eşti atunci când meseria ţi-a devenit automatism, iar activitatea ta cerebralǎ este nulǎ; eşti atunci când, prin orice faci, te dezvolți.
      Când înainte de culcare răsfoieşti o carte în căutarea unui subiect de mâine.
      Când dincolo de nişte cuvinte cauți profunzimea.
      Când eşti peste medie, dar nu-ți arăți nivelul cu aroganță.
      Când eşti oripilat de superficialitatea care te înconjoară şi te implici, supunandu-te riscului de a fi considerat penibil, de a fi neînțeles sau de a eşua, te lupți să fii înțeles.
      Când ai nevoie de momente numai pentru tine si gândurile tale.
      Când eşti vulnerabil pentru că nu eşti un încrezut.
      Când eşti conştient de valoarea ta, dar nu te subapreciezi în mod voit pentru a-ți dilata apoi orgoliul la presiunea laudelor cerşite.
      Când ți-e ruşine că ştii atât de puține şi iți pare rău că ceilalți ştiu şi mai puține.
      Când nu regreți nimic din ce ai facut, ci tot ce n-ai facut.
      Când observi detaliile şi le modifici în căutarea perfecțiunii.
      Când apreciezi viața pentru că i-ai descoperit nuantețe de negru.
      Când simți fluturi în stomac atunci când ai obținut o explicație.

      Chiar dacǎ se consideră că intelectual este cel care a absolvit o facultate, atunci abia s-a ridicat pe două picioare. Mult va trebui să lupte cu supraeul pentru a ajunge să facă primul pas. Şi grea va fi lupta cu restul lumii pânǎ când va putea, într-adevăr, să meargǎ.
      Dar realitatea le cere şi intelectualilor resurse ca să traiascǎ. Astfel, unii se pretează la un job banal, alții işi vând gândurile, pierzându-se in cufărul cu « intelectualii » cotidieni. De aceea, vǎ rog să vǎ conturați propriul model, să fiți capabili să-l distingeți din mulțime şi să vǎ aprofundați valorile după un exemplu demn de urmat; nu il copiați!"

You’re not cool, you are free… cause baby you’re a firework

Melodia presupune o îmbinare armonioasă de sunete şi nu de versuri. Dacă nu avem versuri, nu avem nici mesaj. Prin urmare, o melodie nu depinde de un mesaj transmis, ci poate doar de o stare. Cu toate acestea, găsesc versurile unei melodii foarte importante, pentru simplul fapt că sunt redate de o voce. Vocea cântărețului în combinație cu sunetele instrumentelor, creează melodia perfectă. Aici se face distincția din punct de vedere calitativ şi apar diferențele de gust în materie de muzică.

Ideea acestui articol era de a vă spune că mi-am găsit excepțiile. Nu dau importanță mesajului, cum nu dau importanță videoclipului (decât dacă vorbim despre Lady GaGa), însă, cum spuneam, am găsit şi cazuri în care mesajul şi videoclipul acopereau melodia însăşi (să nu se înțeleagă că ritmul nu e bun !... nici pe departe… e perfect, doar că mesajul e mult mai reliefat).

Katy Perry – Firework

Mika – Kick Ass (We are young)

Into the Universe with Stephen Hawking

Vreau să vă prezint o serie de trei documentare, bazate pe teoriile celui mai mare fizician în viață, şi anume Stephen Hawking. Pe mine m-au fascinat pur şi simplu.

Aş putea spune că am devenit un fan al lui Stephen Hawking, după ce i-am urmărit ideile. Teoriile lui, modul în care le explică, dar mai ales inteligența lui, îmi provoacă o stare de certitudine, de încredere în evoluția noastră. Realizez cât de insignifiantă este omenirea în comparație cu tot ceea ce o înconjoară. Poate şi până acum îmi dădeam seama de acest lucru, însă simpla descoperire a unui număr (20.000.000.000.000.000.000.000) m-a convins : sunt nimic.

Ce reprezintă numărul de mai sus ? Calea Lactee are apx. 200 miliarde de stele, iar în Univers există apx. 100 miliarde de galaxii, mai mari sau mai mici decât galaxia noastră. Acestea sunt ultimele estimări ale cosmologilor şi dacă sunt adevărate, atunci hazardul e mai posibil decât ne putem imagina.

Primul episod ("Aliens") din Into the Universe with Stephen Hawking prezintă posibilitatea existenței extratereştrilor, nu doar în afara Sistemului nostru Solar, ci chiar mai aproape. Prezintă, de asemenea, şi posibilitatea ca extratereştrii să nu fie ceea ce ne imaginăm noi, iar existența lor să nu depindă de aceeaşi factori de care depindem noi.

Al doilea episod ("Time Travel"), poate mai interesant decât cel precedent, prezintă teoria călătoriei în timp, ale cărei baze au fost puse de Einstein. Ne este exemplificat şi paradoxul călătoriei în trecut, sau cel referitor la atingerea vitezei luminii. Poate un copil care aleargă într-un tren a cărui viteză tinde la viteza luminii, să depăşească această viteză?

Al treilea episod ("The Story of Everything") e un tot de întrebări şi răspunsuri referitoare la apariția Universului şi la modul în care acesta va dispărea. Este, până la urmă, combaterea existenței lui Dumnezeu cu argumente pur ştiințifice. Suntem praf stelar, lucru pe care Hawking îl dovedeşte.

Libertate religioasă

„Libertatea nu constă în faptul că oamenii pot face tot ce doresc, ci în faptul că ei nu trebuie să facă ce nu doresc.” Jean-Jacques Rousseau

Nu trebuie să fim liberi, dar trebuie să tindem spre libertate. Din moment ce noi nu ne dăm seama că în fiecare clipă a vieții suntem fie sclavii bisericii, fie sclavii societății, înseamnă că libertatea ne-a fost înlăturată încă de la naştere, ori ne-a fost vândută sub forma unui produs contrafăcut, numit democrație.

Se spune că orice om are libertatea, din punct de vedere religios, de a alege între credință şi necredință şi că Dumnezeu este bun, tocmai pentru că ne oferă această posibilitate. În mod cert însă, oamenii fac această alegere din frică şi, de cele mai multe ori, fară să cântărească variantele, asociind cele două posibilități cu raiul, respectiv iadul. Din punctul meu de vedere, în acest caz nu putem vorbi despre libertate, fiindcă atâta timp cât există acea constrângere în alegere, omul NU este liber.

În religie nu există libertatea de a gândi. De fapt, dacă libertatea de a gândi există în aproape orice circumstanță, în cazul credincioşilor nu există deloc, fiindcă indiferent de ceea ce gândesc, Dumnezeu îi aude şi îi pedepseşte după caz. Astfel că, libertatea de gândire este strâmtorată cu cât credința este mai puternică. E ca un om care traieşte într-un stat totalitar şi trebuie să se supună principiilor lui, având dreptul la opinie, dar asumându-şi anumite riscuri.

Libertatea rămâne un ideal pentru fiecare individ rațional. Cât timp alegem viața, nu suntem liberi pe deplin, chiar dacă ne place să credem altceva.