joi, 18 noiembrie 2010

You’re not cool, you are free… cause baby you’re a firework

Melodia presupune o îmbinare armonioasă de sunete şi nu de versuri. Dacă nu avem versuri, nu avem nici mesaj. Prin urmare, o melodie nu depinde de un mesaj transmis, ci poate doar de o stare. Cu toate acestea, găsesc versurile unei melodii foarte importante, pentru simplul fapt că sunt redate de o voce. Vocea cântărețului în combinație cu sunetele instrumentelor, creează melodia perfectă. Aici se face distincția din punct de vedere calitativ şi apar diferențele de gust în materie de muzică.

Ideea acestui articol era de a vă spune că mi-am găsit excepțiile. Nu dau importanță mesajului, cum nu dau importanță videoclipului (decât dacă vorbim despre Lady GaGa), însă, cum spuneam, am găsit şi cazuri în care mesajul şi videoclipul acopereau melodia însăşi (să nu se înțeleagă că ritmul nu e bun !... nici pe departe… e perfect, doar că mesajul e mult mai reliefat).

Katy Perry – Firework


Mika – Kick Ass (We are young)


vineri, 12 noiembrie 2010

Into the Universe with Stephen Hawking

Vreau să vă prezint o serie de trei documentare, bazate pe teoriile celui mai mare fizician în viață, şi anume Stephen Hawking. Pe mine m-au fascinat pur şi simplu.

Aş putea spune că am devenit un fan al lui Stephen Hawking, după ce i-am urmărit ideile. Teoriile lui, modul în care le explică, dar mai ales inteligența lui, îmi provoacă o stare de certitudine, de încredere în evoluția noastră. Realizez cât de insignifiantă este omenirea în comparație cu tot ceea ce o înconjoară. Poate şi până acum îmi dădeam seama de acest lucru, însă simpla descoperire a unui număr (20.000.000.000.000.000.000.000) m-a convins : sunt nimic.

Ce reprezintă numărul de mai sus ? Calea Lactee are apx. 200 miliarde de stele, iar în Univers există apx. 100 miliarde de galaxii, mai mari sau mai mici decât galaxia noastră. Acestea sunt ultimele estimări ale cosmologilor şi dacă sunt adevărate, atunci hazardul e mai posibil decât ne putem imagina.

Primul episod ("Aliens") din Into the Universe with Stephen Hawking prezintă posibilitatea existenței extratereştrilor, nu doar în afara Sistemului nostru Solar, ci chiar mai aproape. Prezintă, de asemenea, şi posibilitatea ca extratereştrii să nu fie ceea ce ne imaginăm noi, iar existența lor să nu depindă de aceeaşi factori de care depindem noi.

Al doilea episod ("Time Travel"), poate mai interesant decât cel precedent, prezintă teoria călătoriei în timp, ale cărei baze au fost puse de Einstein. Ne este exemplificat şi paradoxul călătoriei în trecut, sau cel referitor la atingerea vitezei luminii. Poate un copil care aleargă într-un tren a cărui viteză tinde la viteza luminii, să depăşească această viteză?

Al treilea episod ("The Story of Everything") e un tot de întrebări şi răspunsuri referitoare la apariția Universului şi la modul în care acesta va dispărea. Este, până la urmă, combaterea existenței lui Dumnezeu cu argumente pur ştiințifice. Suntem praf stelar, lucru pe care Hawking îl dovedeşte.


duminică, 24 octombrie 2010

Libertate religioasă

„Libertatea nu constă în faptul că oamenii pot face tot ce doresc, ci în faptul că ei nu trebuie să facă ce nu doresc.” Jean-Jacques Rousseau

Nu trebuie să fim liberi, dar trebuie să tindem spre libertate. Din moment ce noi nu ne dăm seama că în fiecare clipă a vieții suntem fie sclavii bisericii, fie sclavii societății, înseamnă că libertatea ne-a fost înlăturată încă de la naştere, ori ne-a fost vândută sub forma unui produs contrafăcut, numit democrație.

Se spune că orice om are libertatea, din punct de vedere religios, de a alege între credință şi necredință şi că Dumnezeu este bun, tocmai pentru că ne oferă această posibilitate. În mod cert însă, oamenii fac această alegere din frică şi, de cele mai multe ori, fară să cântărească variantele, asociind cele două posibilități cu raiul, respectiv iadul. Din punctul meu de vedere, în acest caz nu putem vorbi despre libertate, fiindcă atâta timp cât există acea constrângere în alegere, omul NU este liber.

În religie nu există libertatea de a gândi. De fapt, dacă libertatea de a gândi există în aproape orice circumstanță, în cazul credincioşilor nu există deloc, fiindcă indiferent de ceea ce gândesc, Dumnezeu îi aude şi îi pedepseşte după caz. Astfel că, libertatea de gândire este strâmtorată cu cât credința este mai puternică. E ca un om care traieşte într-un stat totalitar şi trebuie să se supună principiilor lui, având dreptul la opinie, dar asumându-şi anumite riscuri.

Libertatea rămâne un ideal pentru fiecare individ rațional. Cât timp alegem viața, nu suntem liberi pe deplin, chiar dacă ne place să credem altceva.