Sa nu aruncati cu pietre in mine si nici cu rosii, ca nu-mi plac. Am gasit acum vreo cateva saptamani o noua melodie a unei tipe de care abia asta vara auzisem. Numele ei e Jena Lee, iar melodia cu care am descoperit-o se numeste J'aimerais tellement. In fine, acum doua saptamani, verificand UniversalMusicFrance in cautare de melodii noi, am gasit Je me perds. Am urmarit videoclipul ca pe un film... iar versurile ca pe o poveste. E destul de emo, poate chiar foarte emo si din acest motiv zic sa nu aruncati in mine cu rosii...
Totusi, chiar daca nu intelegeti nimic, puteti cauta versurile sau sa ascultati linia melodia.
Jena Lee - Je me perds
joi, 31 decembrie 2009
miercuri, 30 decembrie 2009
2 ANI
Ieri, adica 29 dec. 2009, blogul meu a implinit 2 ani de cand a fost creat. As putea zice ca pana acum l-am invatat sa vorbeasca, insa de acum incolo se va dezvolta cu adevarat... asta daca nu va interveni vreun virus care sa-l opreasca din crestere. Whatever :-j...
Am scris 123 de articole in 2 ani, cu perioade pline de articole si cu perioade fara articole, insa eu sunt multumit. Daca m-ati intreba acum de ce am blog, nu as sti ce sa va raspund. Poate totusi ca e bine sa ai o pasiune, plus ca astfel imi mai dezvolt stilul de a scrie.
>:d< Dragos-Co le multumeste tuturor cititorilor de aberatii si spera ca veti mai trece pe la el >:d<
Am scris 123 de articole in 2 ani, cu perioade pline de articole si cu perioade fara articole, insa eu sunt multumit. Daca m-ati intreba acum de ce am blog, nu as sti ce sa va raspund. Poate totusi ca e bine sa ai o pasiune, plus ca astfel imi mai dezvolt stilul de a scrie.
>:d< Dragos-Co le multumeste tuturor cititorilor de aberatii si spera ca veti mai trece pe la el >:d<
vineri, 25 decembrie 2009
It's Christmas time >:d<
Craciunul este si va fi (sper) un prilej de bucurie pentru mine. Trecand peste partea religioasa, Craciunul este momentul din an in care suntem mai buni, mai darnici, mai primitori, si in care NU ne gandim la ce vom face cand ramanem fara bani de cheltuiala. Petrecem timpul in familie sau cu prietenii si suntem fericiti ca e vacanta.
Exista o perioada in care abia asteptam sa vina Mos Craciun. Stateam treaz cat puteam ca sa-l vad si sa-i multumesc, insa adormeam cuprins de farmecul Craciunului. Apoi ma trezeam si fugeam sa vad ce am sub brad. Erau momente incredibile. Insa ca orice copil, incepeam sa am banuieli si mi-am bagat nasul. Pe moment am fost mandru de descoperirea mea, dar o parte din mine regreta ca de acum nu va mai fi la fel, chiar daca nu-mi dadeam seama.
Sunt fericit ca e Craciunul! Am sa stau treaz sa-l astept pe barbosul cu haina rosie si cu sania lui condusa de Rudolf cel cu nasul rosu.
Va doresc un Craciun fericit... sau un "joyeux Noël" sau ma rog, "merry Christmas"! >:d<
... si pentru FR 11 (cu o zi mai tarziu) o melodie cu tematica Noël Ensemble (Craciun impreuna), cantata de mai multi artisti francezi.
Exista o perioada in care abia asteptam sa vina Mos Craciun. Stateam treaz cat puteam ca sa-l vad si sa-i multumesc, insa adormeam cuprins de farmecul Craciunului. Apoi ma trezeam si fugeam sa vad ce am sub brad. Erau momente incredibile. Insa ca orice copil, incepeam sa am banuieli si mi-am bagat nasul. Pe moment am fost mandru de descoperirea mea, dar o parte din mine regreta ca de acum nu va mai fi la fel, chiar daca nu-mi dadeam seama.
Sunt fericit ca e Craciunul! Am sa stau treaz sa-l astept pe barbosul cu haina rosie si cu sania lui condusa de Rudolf cel cu nasul rosu.
Va doresc un Craciun fericit... sau un "joyeux Noël" sau ma rog, "merry Christmas"! >:d<
... si pentru FR 11 (cu o zi mai tarziu) o melodie cu tematica Noël Ensemble (Craciun impreuna), cantata de mai multi artisti francezi.
miercuri, 23 decembrie 2009
Zi ciudata la Avatar
Ziua de astazi, sau ma rog, ziua de ieri, a fost o zi cat se poate de ciudata. Planuisem cu o seara inainte sa merg la Iasi, sa vad Avatar 3D. Nu stiam nimic despre film, decat ca e foarte popular. In fine, in seara de dinainte de plecare am avut un vis ciudat...
Eram intr-o sala, care semana cu o sala de cinema (arata ca sala teatrului nostru, cu scaune rosii) si ca avea loc un fel de conferinta cu Dumnezeu, El stand in fata si raspunzand la intrebari (ca la o conferinta de presa). La un moment dat, eu impreuna cu inca doua persoane (nu mi le amintesc) am pus intrebarea "Si ce este dincolo?". El a zis ca trebuie sa ne lase pe noi sa vedem. Apoi a aparut un fel de vortex care m-a atras pe mine si pe cele doua persoane. Cat traversam vortexul ma gandeam daca imi voi aminti, atunci cand voi fi in lumea cealalta, despre viata mea de pe Pamant si chiar ultimele secunde. Am patruns intr-un spatiu negru, luminat doar de vortexul din care tocmai iesisem. Imi aminteam totul. Dupa cateva secunde (in vis) vortexul m-a tras inauntrul sau si m-am trezit cazand pe scaunul din sala de teatru. Atunci toti din sala au sarit spre noi (eu si anonimele persoane) sa ne intrebe cum a fost... mai departe m-am trezit. Tin sa precizez ca pe Dumnezeu nu-l puteam vedea, sau nu mi-l amintesc.
Am pus inchipuirea lumii de dincolo pe baza neantului la care m-am tot gandit in ultima perioada, insa acel vortex nu stiu de unde l-a produs mintea mea.
Ajuns in sala de cinema, dotat cu perechea de ochelari, floricele si cola, mi-am ocupat locul. Cea mai ciudata parte acum vine, caci in film apare de mai multe ori un vortex. Imaginea fiind 3D, senzatia este si mai bizara.
Mi s-a parut o coincidenta destul de mare faptul ca, desi vortexuri nu am mai vazut decat in desene animate, am visat cu o seara inainte ceea ce urma sa vad la cinema a doua zi... plus sala de cinema. Ideea este ca nu aveam de unde sa stiu, fiindca nici macar la trailer-ul filmului nu m-am uitat, daramite sa vad un vartej catre o alta lume.
...
Daca tot am inceput sa vorbesc despre Avatar 3D, am sa continui pana la capat...
Nu stiam nimic despre un proiect atat de vast si despre o tehnica noua de filmare. Abia dupa premiera lui am citit pe net ca s-au investit o gramada de bani (cred ca e cel ami costisitor film din istorie:-??), bani pe care i-a recuperat aproape in intregime inca din primele 2 zile de la rularea lui in cinematografe. L-am vazut si sunt incatat sa va spun ca merita 17 lei biletul. Efectele sunt pe masura asteptarilor, adica genial de realiste, iar povestea este foarte interesanta. Ceea ce vreau sa zic este ca locurile ocupate pana la ultimul si cozile de la rezervari, nu au fost in zadar, caci oamenii au avut ce sa vada.
Ii dau nota 10, desi cred ca daca l-as fi vazut 2D, nu ar mai fi fost la fel de genial. Oricum, un film foarte bun... zic eu. Producatorul filmului Titanic este cel care a produs Avatar... dar cred ca stiati deja asta.
Eram intr-o sala, care semana cu o sala de cinema (arata ca sala teatrului nostru, cu scaune rosii) si ca avea loc un fel de conferinta cu Dumnezeu, El stand in fata si raspunzand la intrebari (ca la o conferinta de presa). La un moment dat, eu impreuna cu inca doua persoane (nu mi le amintesc) am pus intrebarea "Si ce este dincolo?". El a zis ca trebuie sa ne lase pe noi sa vedem. Apoi a aparut un fel de vortex care m-a atras pe mine si pe cele doua persoane. Cat traversam vortexul ma gandeam daca imi voi aminti, atunci cand voi fi in lumea cealalta, despre viata mea de pe Pamant si chiar ultimele secunde. Am patruns intr-un spatiu negru, luminat doar de vortexul din care tocmai iesisem. Imi aminteam totul. Dupa cateva secunde (in vis) vortexul m-a tras inauntrul sau si m-am trezit cazand pe scaunul din sala de teatru. Atunci toti din sala au sarit spre noi (eu si anonimele persoane) sa ne intrebe cum a fost... mai departe m-am trezit. Tin sa precizez ca pe Dumnezeu nu-l puteam vedea, sau nu mi-l amintesc.
Am pus inchipuirea lumii de dincolo pe baza neantului la care m-am tot gandit in ultima perioada, insa acel vortex nu stiu de unde l-a produs mintea mea.
Ajuns in sala de cinema, dotat cu perechea de ochelari, floricele si cola, mi-am ocupat locul. Cea mai ciudata parte acum vine, caci in film apare de mai multe ori un vortex. Imaginea fiind 3D, senzatia este si mai bizara.
Mi s-a parut o coincidenta destul de mare faptul ca, desi vortexuri nu am mai vazut decat in desene animate, am visat cu o seara inainte ceea ce urma sa vad la cinema a doua zi... plus sala de cinema. Ideea este ca nu aveam de unde sa stiu, fiindca nici macar la trailer-ul filmului nu m-am uitat, daramite sa vad un vartej catre o alta lume.
...
Daca tot am inceput sa vorbesc despre Avatar 3D, am sa continui pana la capat...
Ii dau nota 10, desi cred ca daca l-as fi vazut 2D, nu ar mai fi fost la fel de genial. Oricum, un film foarte bun... zic eu. Producatorul filmului Titanic este cel care a produs Avatar... dar cred ca stiati deja asta.
aaaa... peisajele de pe planeta Pandora sunt fantastice (si la propriu, si la figurat).
luni, 21 decembrie 2009
RIhanna - Hard (ft.Young Jeezy)
Astazi cand am intrat pe ConQUIZtador (nu mai intrasem de mult), la quiz-ul zilnic era o intrebare de genul "cine a regizat cel mai nou videoclip al Rihannei, Hard?". Auzind numele ei si expresia "nou videoclip" m-am apucat de cautat pe YT. In seara asta am vazut un comentariu cu un link la melodie si am vazut ca vestea circula repede pe net. Oricum, uitati despre ce este vorba...
Eu zic ca Rihanna a devenit o bestie, adica din fata de 17 ani s-a transformat intr-o nimfomana. Si ultimele ei videoclipuri sunt toate cu arme... a prins o obsesie. Plus ca in videoclipul asta mi se pare ca incearca sa o copieze pe Lady GaGa la costumatie. Cat despre melodie, sa zicem ca e ok.
Eu zic ca Rihanna a devenit o bestie, adica din fata de 17 ani s-a transformat intr-o nimfomana. Si ultimele ei videoclipuri sunt toate cu arme... a prins o obsesie. Plus ca in videoclipul asta mi se pare ca incearca sa o copieze pe Lady GaGa la costumatie. Cat despre melodie, sa zicem ca e ok.
sâmbătă, 19 decembrie 2009
Nu vreau sa stiu cand am sa mor!
E ora 3 dimineata. Nu-mi dau seama daca mi-e somn sau nu, insa m-am gandit sa aberez putin.
Ma gandeam la pedeapsa cu moartea si la cum ar fi sa stii ca vei muri peste o saptamana, sau peste doua zile, sau cum e noaptea aceea de dinainte de executie. Dostoievski m-a pus pe ganduri serios, dupa ce in Idiotul a pus problema acestui fapt, si anume cum ar fi ultimele momente din viata unui om care stie ca va muri. Bineinteles, intervin si cateva detalii de-a dreptul infioratoare, precum momentul in care condamnatul aude ordinul de executie si mai apoi scartaitul ghilotinei care se indreapta spre gatul lui. Vorbea si despre faptul ca, in ciuda situatiei, adica drumul spre esafod, putini sunt cei care lesina, majoritatea nereusind asta. Probabil frica le ingheata orice reactie a corpului. Vorbim aici despre timpuri mai indepartate, cand pedeapsa cu moartea era mult mai des intalnita decat acum, si era mult mai salbatica. Totusi nu vad vreo diferenta intre decapitare si ser letal, sau spanzurare si impuscare, caci nu modul in care mori face diferenta, ci situatia de dinainte de moarte... care este aceeasi.
Mai citeam ceva interesant despre procedurile in care condamnatii erau hraniti bine inainte de executie. Li se punea la dispozitie orice mancare doreau. Dar ma intreb, ai mai simti foamea intr-o situatie ca asta? Nu e o batjocora la adresa acelui individ, care indiferent de ce a facut, este o fiinta umana?
OK... e momentul sa ma pun in aceasta situatie si sa incerc sa imi imaginez ce as simti. Nu cred ca voi reusi sa fiu subiectiv, insa voi incerca.
De cand ma stiu mi-am dorit mereu sa traiesc si din acest motiv nu i-am inteles niciodata pe sinucigasi -pe care ii consider niste idioti- si cu atat mai putin pe cei cu tentative de sinucidere care recunosc asta. Nu cred ca trebuie sa inchei orice pact cu viata atata timp cat mai exista speranta. Atunci cand suferi fizic si stii ca asa va fi pana la moarte, mi se pare firesc sa-ti scurtezi timpul, insa atunci cand durerea este "sufleteasca" (sa-i spunem asa, desi nu cred in suflet), nu ai niciun drept sa o faci. Foarte multi idioti se sinucid din dragoste, iar altii din stupiditati precum o cearta cu parintii, insa toti recurg la acest gest fiindca nu mai suporta asa zisa suferinta psihica. E o prostie... poti trece peste...
Cred ca m-am departat foarte mult de pedeapsa cu moartea... cert este ca tin foarte mult la viata mea si de aceea cred ca o astfel de sentinta m-ar innebuni. Probabil ca as lupta pana cand as fi sigur ca nu mai am nicio sansa. Dar ce as simti inainte de moarte? Eh bine, nu stiu. Cel mai probabil as regreta totul. As regreta inexistenta lui Dumnezeu si nefericitul neant, as regreta fiecare greseala pe care am facut-o, as regreta ceea ce mi-as fi dorit sa fac si nu am facut, mi-as regreta viata. De ce m-am nascut ca sa mor ca un caine? Pentru ce?
In ciuda regretelor, poate as avea o multumire. Asta pentru ca m-as afla acolo dintr-un anumit motiv. Si daca acesta este un mod prin care ma eliberez de orice crima... atunci asa sa fie. Totusi nu m-am gandit la iubire, adica la faptul ca as iubi si ca as fi iubit si ca atunci regretele s-ar diminua sau ar fi nule. Of... e asa greu sa ma gandesc la ceva ce stiu ca e imposibil sa se intample!
Whatever... iata un motiv in plus pentru care urasc americanii! Nu sunt de acord cu pedeapsa cu moartea chiar daca cel condamnat a ucis jumatate din planeta. Cred si cred cu tari (vorba lu' Geoana) ca privarea libertatii pe viata este cea mai grea pedeapsa si poate cea mai nemiloasa... chiar mai rea decat moartea.
Ma gandeam la pedeapsa cu moartea si la cum ar fi sa stii ca vei muri peste o saptamana, sau peste doua zile, sau cum e noaptea aceea de dinainte de executie. Dostoievski m-a pus pe ganduri serios, dupa ce in Idiotul a pus problema acestui fapt, si anume cum ar fi ultimele momente din viata unui om care stie ca va muri. Bineinteles, intervin si cateva detalii de-a dreptul infioratoare, precum momentul in care condamnatul aude ordinul de executie si mai apoi scartaitul ghilotinei care se indreapta spre gatul lui. Vorbea si despre faptul ca, in ciuda situatiei, adica drumul spre esafod, putini sunt cei care lesina, majoritatea nereusind asta. Probabil frica le ingheata orice reactie a corpului. Vorbim aici despre timpuri mai indepartate, cand pedeapsa cu moartea era mult mai des intalnita decat acum, si era mult mai salbatica. Totusi nu vad vreo diferenta intre decapitare si ser letal, sau spanzurare si impuscare, caci nu modul in care mori face diferenta, ci situatia de dinainte de moarte... care este aceeasi.
Mai citeam ceva interesant despre procedurile in care condamnatii erau hraniti bine inainte de executie. Li se punea la dispozitie orice mancare doreau. Dar ma intreb, ai mai simti foamea intr-o situatie ca asta? Nu e o batjocora la adresa acelui individ, care indiferent de ce a facut, este o fiinta umana?
OK... e momentul sa ma pun in aceasta situatie si sa incerc sa imi imaginez ce as simti. Nu cred ca voi reusi sa fiu subiectiv, insa voi incerca.
De cand ma stiu mi-am dorit mereu sa traiesc si din acest motiv nu i-am inteles niciodata pe sinucigasi -pe care ii consider niste idioti- si cu atat mai putin pe cei cu tentative de sinucidere care recunosc asta. Nu cred ca trebuie sa inchei orice pact cu viata atata timp cat mai exista speranta. Atunci cand suferi fizic si stii ca asa va fi pana la moarte, mi se pare firesc sa-ti scurtezi timpul, insa atunci cand durerea este "sufleteasca" (sa-i spunem asa, desi nu cred in suflet), nu ai niciun drept sa o faci. Foarte multi idioti se sinucid din dragoste, iar altii din stupiditati precum o cearta cu parintii, insa toti recurg la acest gest fiindca nu mai suporta asa zisa suferinta psihica. E o prostie... poti trece peste...
Cred ca m-am departat foarte mult de pedeapsa cu moartea... cert este ca tin foarte mult la viata mea si de aceea cred ca o astfel de sentinta m-ar innebuni. Probabil ca as lupta pana cand as fi sigur ca nu mai am nicio sansa. Dar ce as simti inainte de moarte? Eh bine, nu stiu. Cel mai probabil as regreta totul. As regreta inexistenta lui Dumnezeu si nefericitul neant, as regreta fiecare greseala pe care am facut-o, as regreta ceea ce mi-as fi dorit sa fac si nu am facut, mi-as regreta viata. De ce m-am nascut ca sa mor ca un caine? Pentru ce?
In ciuda regretelor, poate as avea o multumire. Asta pentru ca m-as afla acolo dintr-un anumit motiv. Si daca acesta este un mod prin care ma eliberez de orice crima... atunci asa sa fie. Totusi nu m-am gandit la iubire, adica la faptul ca as iubi si ca as fi iubit si ca atunci regretele s-ar diminua sau ar fi nule. Of... e asa greu sa ma gandesc la ceva ce stiu ca e imposibil sa se intample!
vineri, 18 decembrie 2009
Le lien
Vin acum cu un update la articolul anterior. Aseara am mai descoperit o melodie marca Grégory Lemarchal. Puteam bineinteles sa modific post-ul ce il vizeaza, insa melodia merita sa fie prezentata separat. Refrenul imi da fiori de fiecare data cand il ascult.
Grégory Lemarchal - Le lien
Recontez-moi
Quel est ce lien qui tient vivant dans ce monde
Rassurez-moi
Si les douleurs nous rendaient meilleures
...
Grégory Lemarchal - Le lien
joi, 17 decembrie 2009
FR 10
Abia imi dau seama cat de repede trece timpul. Poate pentru ca nu mai sunt 24 de ore pe zi, ci 16, sau poate pentru ca mi se pare mie ca trece repede. Cert este ca acum 10 saptamani incepeam FR n.
Pentru melodia cu numarul 10, am ales ceva mai special. O melodie noua, ce apartine unui artist ce a murit acum 2 ani. Eh bine, in 2004 a castigat locul 1 detasat, la cel mai important concurs de muzica din Franta, Star Academy. A reusit pana la moartea sa -in 2007 a murit din cauza unei boli de care suferea inca de la nastere, la varsta de 23 de ani- sa-si atraga fani, iar dupa, a continuat (si continua) sa fie una dintre cele mai iubite voci ale Frantei care au existat.
Nu m-am mirat cand am vazut pagina sa din Romania, de pe Wikipedia. link aici
A ramas in istoria muzicii franceze drept Greg, La voix d'un ange. Numele lui este Grégory Lemarchal.
Am sa fac o exceptie si nu am sa va prezint doar melodia nr. 10, Je rêve, ci o sa va prezint si alte cateva melodii. Insa aceasta melodie a aparut recent -aproximativ doua luni-, chiar daca ea a fost inregistrata inainte de moartea sa (bineinteles). La fel ca toate celelalte melodii ale sale, si aceasta are un mesaj special.
Grégory Lemarchal - Je rêve
In ordine descrescatoare, melodiile mele preferate ale lui:
Je suis en vie
Mon ange
Ecris l'histoire (cu aceasta melodie a castigat Star Ac.)
De temps en temps
Restons amis
Pentru melodia cu numarul 10, am ales ceva mai special. O melodie noua, ce apartine unui artist ce a murit acum 2 ani. Eh bine, in 2004 a castigat locul 1 detasat, la cel mai important concurs de muzica din Franta, Star Academy. A reusit pana la moartea sa -in 2007 a murit din cauza unei boli de care suferea inca de la nastere, la varsta de 23 de ani- sa-si atraga fani, iar dupa, a continuat (si continua) sa fie una dintre cele mai iubite voci ale Frantei care au existat.
Nu m-am mirat cand am vazut pagina sa din Romania, de pe Wikipedia. link aici
A ramas in istoria muzicii franceze drept Greg, La voix d'un ange. Numele lui este Grégory Lemarchal.
Am sa fac o exceptie si nu am sa va prezint doar melodia nr. 10, Je rêve, ci o sa va prezint si alte cateva melodii. Insa aceasta melodie a aparut recent -aproximativ doua luni-, chiar daca ea a fost inregistrata inainte de moartea sa (bineinteles). La fel ca toate celelalte melodii ale sale, si aceasta are un mesaj special.
Grégory Lemarchal - Je rêve
In ordine descrescatoare, melodiile mele preferate ale lui:
Je suis en vie
Mon ange
Ecris l'histoire (cu aceasta melodie a castigat Star Ac.)
De temps en temps
Restons amis
marți, 15 decembrie 2009
Oh... j'adore la neige!
Va spun sincer ca incetasem de mult sa mai sper la ninsoare, la trotuare acoperite de zapada... insa acum sunt mai bucuros decat daca as fi sperat, caci m-a luat prin surprindere.
Stau si ma gandesc la vremurile frumoase cand zapada nu era ceva rar intalnit la noi. Batai cu bulgari, nasuri rosii si maini inghetate de frig... sunt poate cele mai vii amintiri. Venea Craciunul si eram atat de fericit! Si acum sunt fericit, poate putin nostalgic, dar sunt bucuros din pricina vacantei, si mai nou, din pricina zapezii de afara. Sper sa nu se topeasca curand si sa ninga pana dupa sarbatori!
P.S. Mos Craciun exista.
Guano Apes - Lords of the boards
Stau si ma gandesc la vremurile frumoase cand zapada nu era ceva rar intalnit la noi. Batai cu bulgari, nasuri rosii si maini inghetate de frig... sunt poate cele mai vii amintiri. Venea Craciunul si eram atat de fericit! Si acum sunt fericit, poate putin nostalgic, dar sunt bucuros din pricina vacantei, si mai nou, din pricina zapezii de afara. Sper sa nu se topeasca curand si sa ninga pana dupa sarbatori!
P.S. Mos Craciun exista.
Guano Apes - Lords of the boards
joi, 10 decembrie 2009
FR 9
Una dintre cele mai bune si cunoscute voci francofone, este Lara Fabian. Stiu ca se presupunea sa va prezint melodii noi, insa de data aceasta fac o exceptie (cum am mai facut). Je suis malade este melodia mea preferata a Larei, insa am decis sa va arat Je t'aime, fiind mai cunoscuta.
Cum spuneam, melodia mea preferata a ei este Je suis malade. Puteti asculta si I will love again (melodie cu care a ocupat locul 1 in Bilboard), J'y crois encore, Si tu m'aime...
Cum spuneam, melodia mea preferata a ei este Je suis malade. Puteti asculta si I will love again (melodie cu care a ocupat locul 1 in Bilboard), J'y crois encore, Si tu m'aime...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)