V-ați imaginat vreodată o lume în care nimeni nu este prieten cu nimeni, unde cuvântul „libertate” nu are niciun înțeles, iar iubirea se transformă în ură la comanda puterii? Tocmai acest lucru încearcă, şi chiar reuşeşte, să creeze George Orwell în „O mie nouă sute optezi şi patru”. O lume distopică care pentru generația mea pare o lume ştiințifico-fantastică, dar care pentru bunicii mei, sau chiar pentru părinți, pare plauzibilă, este o lume în care nici gândul omului nu mai poate fi un secret. Când eşti urmărit din toate părțile, în orice moment al vieții tale, şi când o simplă crispare care pare suspectă te duce la pieire, oare mai are rost să lupți pentru libertatea ta? Winston Smith, un locuitor al Oceaniei (una dintre cele trei mari puteri ale planetei), este poate printre puținii oameni care se lasă dus de valul libertații şi încearcă să lupte împotriva Fratelui cel Mare. I se impune dublugânditul (capacitate de a stoca în minte, concomitent, două convingeri care se exclud reciproc, şi de a le îmbrăţişa pe amândouă în acelaşi timp), dar i se împotriveşte. Astfel apare subiectul romanului. Finalul este suprinzător... cel puțin pentru mine, întrucat mi-am imaginat trei finaluri şi niciunul nu s-a potrivit cu cel bun. E o carte care nu merită citită, ci trebuie citită.
Am mai avut o Fr n despre Mylène Farmer, insa de data aceasta vin cu ceva nou. Daca vreti sa stiti cam pe ce loc se afla in topul preferintelor mele, eh bine e pe doi, dupa Lady GaGa (ma refer la cantarete feminine internationale). E pur si simplu foarte tare!
Ma uitam la videoclip si pur si simplu imi dadea fiori, ca si cum as fi fost acolo si as fi cantat odata cu ea. Mylène Farmer - Paradis Inanimé
Mai devreme am venit de la o activitate pe care am tinut-o cu ocazia zilelor liceului (Colegiul National "Gh. Rosca Codreanu"). Am avut de prezentat viata lui Charles Drouhet, nume care nu-mi spunea nimic pana acum o saptamana. Net-ul a fost foarte saracacios in date, asa ca am fost nevoit sa merg la biblioteca de unde am conspectat vreo 20 de pagini. Ideea este alta. Timp de o saptamana am fost stresat. De fiecare data cand imi aminteam ca voi merge si voi vorbi liber in fata profesorilor si a elevilor timp de 12 minute, mi se facea stomacul ghem. Am avut mici "bâlbutze", insa in mare totul a iesit foarte bine... si nu am avut emotii. Tinand cont ca m-am straduit sa culeg date despre Ch. Drouhet, intrucat pe google nu am gasit mare lucru, mi-am zis sa dau copy-paste la textul prezentarii pentru ca viitorii interesati sa-l gaseasca mai usor. _____________________________________________________
Charles Drouhet (n. 22 ianuarie 1879, Bârlad – d. 08 ianuarie 1940, Bucureşti) a fost un critic si istoric literar, comparatist si publicist român de origine franceză.
Rǎdǎcini
Pierre Drouhet, tânăr venit din Franța, şi Nathalie Drouhet (născută Olivares) s-au căsătorit la 24 aprilie 1864. În 1867, adaptându-se uşor la viața bârlădeană si fiind apreciat de oamenii importanți ai oraşului, Pierre Drouhet devine profesor de Limba si literatura franceză la Liceul Codreanu din Bârlad, unde predă până la pensionarea sa, în 1898. A obținut cetățenia română în 1884. I s-a acordat medalia Bene Merenti clasa a II-a şi Ordinul „Steaua României” în grad de cavaler.
Soții Drouhet au avut patru copii, două fete si doi băieți, dintre care se afirmă Charles.
Începutul studiilor
Charles P. Drouhet s-a născut în Bârlad la 22 ianuarie 1879. În orasul natal a urmat atât cursurile şcolii primare (1885-1889), cât şi pe cele ale cursului inferior ale Liceului „Codreanu” (1889-1893).
Printre profesorii săi se enumeră Ştefan Neagoe (Lb. Română), Pierre Drouhet (Lb. Franceza), Stroe Belloescu (Matematica)...
Îşi continuă cursurile superioare ale liceului la Liceul Sfântul Sava din Bucureşti (1893-1896), susținându-şi diploma de bacalaureat. (1896)
Între 1896-1900 a urmat cursurile de Filologie modernă la Facultatea de Folosofie si Litere din Bucureşti unde îşi susține diploma de licență cu teza „De l’influence française sur l’ésprit public en Roumanie”.
După susținerea diplomei de licență este numit profesor suplinitor al catedrei de Limba Română la Liceul Codreanu din Bârlad, la cursul superior (1900-1901), trecând apoi, ca suplinitor, la catedra de Limba Română la Şcoala normală de băieți „Principele Ferdinand”(1901-1902) . Din 1902 până în 1904 a predat la catedrele de limba română si limba latină de la Liceul Codreanu, timp în care i se acordă cetățenia română si titlul de profesor de franceză si română.
Franța
După posturile ocupate la Bârlad se transferă la Gimnaziul Dimitrie Cantemir din Bucureşti, ca profesor titular, insă pentru o perioadă scurta de timp, întrucat obține o bursă de studiu în Franța, la Facultatea de litere de la Sorbona (1904-1909). Cel care i-a facilitat acordarea bursei a fost Nicolae Iorga.
În Paris şi-a început pregătirea pentru teza de doctorat, sub îndrumarea profesorului Gustave Lason. La 15 decembrie 1909 Charles Drouhet şi-a susținut teza de doctorat („Le poète François Maynard, Études critiques d’Histoire littéraire, Thèse pour le doctorat, Paris, Édition Champion, 1909, 575 pagini). Teza sa a fost premiată în 1910 de către Academia Franceză cu Premiul Bordin.
În capitala Franței Charles Drouhet publică câteva valoroase lucrări care îi atrag aprecieri elogioase din partea criticii franceze şi a persoanelor avizate:
„Les manuscrits du poète François Maynard, conservés dans la Bibliothéque de Toulouse, Étude bibliographique, accompagnés de pièces inédites” – 1908
„Tableau chronologiques des lettres du poète François Maynard accompagné de lettres inédites” – 1909
„L’influence des romantiques français sur la poésie roumaine” – 1909
Întoarcerea în România
Întors in țară în 1909, an în care îi moare tatăl, Charles Drouhet este numit profesor suplinitor la Catedra de limbă franceză a Facultății de litere din Iaşi, aducând la cursurile sale metoda şi disciplina ştiințifică a Sorbonei pe care abia o părăsise, ceea ce-l facuse cunoscut şi apreciat în cercurile universitare din țară.
La 1 aprilie 1910 Charles Drouhet a fost numit profesor agregat la Iaşi şi deținea şi catedra de Limba franceză la Liceul Dimitrie Cantemir din Capitală. În această perioadă el publică numeroase studii si lucrări de istorie literară, colaborând la cele mai de seamă publicații din țară şi din străinătate.
Din 1913 până în 1915 Drouhet este numit profesor titular la aceeaşi catedra ieşeană, după care este transferat la catedra de Literatură franceza a Facultații de filozofie si litere din Bucureşti.
Între 1917-1919 Drouhet a fost plecat la Paris să facă propagandă pro-românească, ca unul din cei 10 profesori universitari ceruți de „Asociația profesorilor universitari din Roma”, fiind suplinit la catedra sa bucureşteana de către Eugen Lovinescu.
Activitatea
A deținut funcția de decan al Facultații de filosofie şi litere a Universitații din Bucureşti (1925), a fost deseori în comisiile de doctorate sau de examene de capacitate ale profesorilor de liceu, fiind uneori preşedintele acestor comisii.
A făcut parte din conducerea periodicului „Revue francoroumaine” şi a societații „Amiciția culturală franco-română”, membru al Comitetului de lectură al Teatrului Național din Bucureşti.
Charles Drouhet şi-a împarțit viața între catedră şi bibliotecă. Stilul lui sever de a munci şi de a se manifesta, l-a făcut mai circumspect cu oamenii, l-a ferit de improvizații; era lucid, ordonat şi scrupulos. A fost un profesor de vocație care a urmarit evoluția foştilor săi elevi, printre care se enumera şi George Călinescu.
Apogeul
Lovit de o boala crudă care i-a răpit orice libertate de mişcare în ultimii ani ai vieții lui, în față umilințelor fizice şi în luptă prelungită şi eroică cu moartea, el şi-a gasit în meditație, în muncă şi creațien resortul care l-a susținut în picioare, dârz şi demn, până la capăt.
La 8 ianuare 1940 Charles Drouhet a murit aşa cum trăise: muncind neîntrerupt, mânat de nevoia imperioasă de a-şi păstra, în plină suferință, neclintită, demnitatea de om şi de profesor.
Tipa din videoclipul de mai jos imi aduce aminte de Helena Bonham Carter in filmul Sweeney Todd, chiar daca dupa comportament se aseamana cu personajul lui Depp. Orice barbat care intra in floraria Oliviei va ramane drept suvenir pe vecie ( >:) ). Finalul chiar imi place.
In prima faza tocmai acest scenariu mi-a placut, insa am descoperit ca e o melodie foarte interesanta si suna bine. Olivia Ruiz - Les crêpes aux champignons
Se pare ca si Romania si-a scos videoclip de promovat pentru Eurivision, intrucat majoritatea tarilor aveau. Trebuie sa admit ca e altceva, dar nu schimba aspectul melodiei. Ma rog, chiar daca nu mi-a placut melodia inca de la bun inceput si o consider nereusita pentru ESC, sper sa nu ne facem de ras si sa intram macar in topul primilor 10.
Ieri am vazut cel de-al patrulea film 3D, film care a fost de fapt animatie si sunt incantat sa va spun ca a fost cel mai bun. Da, mai bun decat Avatar, Alice in Wonderland si evident, G-Force! Cred totusi ca mi-a placut in primul rand povestea si de aceea mi s-a parut cel mai bun.
Vreau neaparat sa va povestesc cat de neindemanatic sunt.
Inainte sa intru in sala de cinema imi cumparasem un pahar (un litru) de cola. Dupa ce ne-am gasit locurile si ne-am asezat comod, mi-am luat sucul in mana si am inceput sa beau. Stand cu el in mana, Stef imi spune "Ai grija sa nu-l versi!", iar eu ii raspund "Eh, nu vezi ca are capac?". Dupa un minut, am strans din greseala de el si mi-a alunecat din mana. Ce a rezultat? Eram ud pe blugi, tricou, hanorac... sub scaun se facuse o balta de cola, iar scaunul era lipicios. In tot acest timp Stef radea de mine, iar eu ma intrebam "De ce eu?".
Cu tot cu acest incident filmul mi s-a parut genial.
Intr-un sat de vikingi pradat de dragoni, fiul capeteniei pe nume Sughit, rapune un Furia Noptii, dragon despre care nu se stia nimic, decat ca e cel mai puternic. A rapune e mult spus, intrucat dragonul cade in padure, pierzandu-si o singura aripioara. Povestea incepe atunci cand, Sughit, in loc sa-l ucida pe Stirb (nume dat dragonului), incearca sa-l dreseze. Dat fiind mentalitatea barbara a vikingilor fata de dragoni si mentalitatea pacifista a lui Sughit, apare problema principala. Finalul este asteptat, dar ciudat pentru un film de animatie, caci...
Mai sus aveti doua poze. In prima Stirb este fioros, iar in a doua este vesel si are "puppy eyes", fapt care il face foarte simpatic si usor de indragit.
E un film care merita vazut si cred ca nu exista iubitor de animatii caruia sa nu-i placa. Ii dau nota 10+.
Va spun drept ca imi propusesem sa nu mai scriu nimic despre Eurovision pana nu as fi vazut castigatorii, insa dupa ce am ascultat toate melodiile participante de anul acesta m-am gandit ca poate ar trebui totusi sa scriu un articol. Sunt, ca in fiecare an, melodii care merita ascultate si melodii care nu prea merita (Romania, de pilda), insa in afara acestor categorii exista melodii care sunt chiar foarte bune. Acum ramane de vazut daca votantii vor alege melodia cea mai buna sau daca va fi un castigator impins de la spate. Eu unul prefer sa nu fac pronosticuri in legatura cu castigatorul, dar vreau in schimb sa va prezint optiunile mele, care sunt, cred eu, foarte bune.
O melodie foarte reusita este cea a Norvegiei (castigatoarea de anul trecut). Este lenta si de aceea nu sunt prea sigur daca o sa atraga, desi daca ne gandim mai bine, au fost ani in care melodiile lente au fost preferate. Totusi, ii dau locul 5 in topul preferatilor -top cat se poate de subiectiv-. Didrik Solli-Tangen - My heart is yours
Letonii nu prea s-au facut remarcati la Eurovision, insa anul acesta au o melodie frumoasa. In prima faza m-a atras titlul melodiei What for (Only Mr. God knows), dar dupa ascultare, chiar mi-a placut. Si sincer, intrebarile care le pune Aisha (cantareata) sunt foarte importante. Pacat ca nu vrea nimeni sa-i raspunda. Locul 4:
La fel ca letonii, nici danezii nu au iesit in fata la Eurovision. Totusi, anul acesta sunt foarte buni, dpmdv cel putin. Eu cred ca se potriveste perfect cerintelor locului fruntas, insa acum ramane de vazut daca si Europa crede la fel. Prin urmare, pe locul 3 am situat Danemarca, Chanée & N'Evergreen - In a moment like this
Pe locul 2 am situat Armenia. Una dintre primele tari care si-au ales reprezentantul. Inceputul nu m-a impins sa ascult melodia in intregime, la prima auditie, dar dupa ce am citit un comentariu la videoclip, am ascultat-o complet. Eh bine, refrenul e foarte tare. Mie unul imi place foarte mult cum suna, chiar daca versurile sunt "childish", dupa cum spunea cineva. Eva Rivas - Apricot stone
Eu ador chitara. Ador melodiile cantate la chitara. Mereu am crezut, cred si voi crede ca este instrumentul cel mai perfect (chiar daca "perfect" nu are grad de comparatie). Consider ca o melodie nu trebuie sa aiba o intreaga orchestra in spate ca sa fie buna, e destul sa aiba o chitara. OK... am ales melodia de pe locul 1 tocmai din acest motiv, dar si pentru ca reprezinta unul dintre stilurile mele preferate, chiar daca nici nu stiu macar ce nume sa-i dau. Ideea e ca mi-as dori enorm ca anul acesta castigatorul sa fie reprezentantul Belgiei, Tom Dice, cu melodia Me and my guitar.
Daca o as mari topul si ar deveni 10, as mai adauga: 6. (2) Lena - Satellite (Germania) Desi am pus-o pe locul 6, trebuie sa stiti ca melodia Germaniei este pe locul 2 alaturi de cea a Armeniei, de fapt, insa ocupa acest loc doar fiindca abia am ascultat-o mai bine. Nu stiu de ce atunci cand am luat toate melodiile de la cap la coada nu am gasit-o asa buna. O Doamne, e foarte tare! Acum am vazut ca pe YT are aproape 900 de mii de vizionari, spre deosebire de celelate melodii care au pana in 150.
7. Harel Skaat - Milim (Israel) ... nu stiu ce sa spun despre. Are o voce foarte buna tipul. 8. maNga - We could be the same (Turcia) ... e un rock oriental ce face melodia speciala. 9. Jessy Matador - Allez, Ola, Olé (Franta) ... sa stiti ca la FR 22 spuneam prostii. 10. Paula Seling & Ovi - Playing with fire (Romania) ... nu merita locul 10, dar ca sa fiu patriot am decis sa o plasez si pe ea undeva.
Ma uitam la tv la un reportaj despre Lumina din Ierusalim si despre "minunea" ce are loc in fiecare an, acolo. Povestea o stiam foarte bine, asa ca m-a interesat mai mult starea de spirit a lumii. La un moment dat reporterul ne informeaza ca dupa ce oamenii au luat Lumina lui Hristos se putea citi pe chipul lor bucuria si fericirea datorata invierii Domnului. Trecand peste, vroiam sa va spun ca in seara aceasta am fost la biserica, nu din evlavie, ci fiindca an de an am fost si mi se pare interesant. Nu am vazut nicio fata vesela, niciun chip plin de bucurie. Cu exceptia tinerilor care abia venisera din club si a catorva de-al de mine, nu vedeai pe nimeni bucuros. Peste tot oameni palizi tremurand de frig, cu privirea fixata pe flacara lumanarii si cu mana pregatita sa repete gestul crucii la fiecare ordin.
Sunt foarte sigur ca poate mai mult de jumatate din multime mergeau ori la o petrecere, ori acasa sa bea un paharel de vin in cinstea lui Iisus, dupa ce intra preotul in biserica. Au postit, si-au facut datoria, Pastele a trecut, acum e momentul sa fie rasplatiti. Nu e firesc.
An de an e la fel: manipulare in masa. Cu toate acestea, e destul de interesant sa urmaresti reactia indivizilor din jurul tau si sa te intrebi "Sunt mai fericiti?"... sa continui "Dupa fata as spune ca le e foame... si somn.""Si uite, deja s-au plictisit!". Eh, religia e ca o masca. O porti sa nu te recunoasca nimeni, insa deabia astepti sa ajungi acasa sa o dai jos.
Tinand cont ca sa apropie Eurovisionul 2010 si tinand cont ca Franta si-a ales deja interpretul, m-am gandit sa va prezint melodia. Parerea mea este ca nu se compara cu Et s'il fallait le faire a Patriciei Kaas de anul trecut, dpdv al calitatii, insa daca privim in ansamblu si comparam cu melodiile fruntase de la Eurovision-urile trecute, are sanse. Oricum, e mult mai reusita decat melodia noastra, insa nu mai buna decat cea a Belgiei (Tom Dice - Me and my guitar) si a Armeniei (Eva Rivas - Apricot stone). La voila! Jessy Matador - Allez Ola Olé
V-ați imaginat vreodată o lume în care nimeni nu este prieten cu nimeni, unde cuvântul „libertate” nu are niciun înțeles, iar iubirea se transformă în ură la comanda puterii?
