Dragoş-Co BLOG

Lady GaGa - Edge Of Glory

2011-05-09T22:35:00.002+03:00

CAPITAL H.E.R

2011-05-08T02:41:00.009+03:00

Când a apărut videoclipul nu am comentat nimic despre el fiindcă pur şi simplu nu am avut timp. Dar acum că am găsit momentul potrivit, m-am gândit că ar fi timpul să-mi dau cu părerea. În orice caz, nu cred că vă aşteptaţi la altceva înafară de laude, fiindcă până la urmă e vorba de Ea... Şi pe bună dreptate, e cel mai reuşit videoclip al Ei, fiind de altfel şi cel mai scump videoclip din istoria muzicii (10 milioane de dolari).

Ştiu că majoritatea ar spune că fiecare melodie pe care o scoate GaGa o consider „cea mai buna/cea mai reuşită/cea mai tare”, dar de data asta am încercat să fiu obiectiv. „Judas” este, cu siguranţă, net superioară lui „Born This Way”, atât melodia, cât şi videoclipul... în deosebi videoclipul.

Nu vreau să vorbesc de coloritul ţinutelor şi de diversitatea acestora, sau de „colonia” de designeri ale căror creaţii se regăsesc în clip...ci voi trece direct la partea cea mai interesantă: conotaţiile religioase.

Oricât ar încerca GaGa să convingă că videoclipul nu are legătură cu povestea biblică, nu va reuşi niciodată să-i convingă pe critici. Sunt perfect de acord. E o blasfemie! But I don’t give a fuck! Ba chiar găsesc acest lucru foarte atractiv...

12 apostoli motociclişti pe spatele cărora scrie John, Peter, Judas..., o Maria Magdalena care îi spală picioarele lui Iisus şi lui Iuda după care este stropită cu bere pe fund, un Iisus care poartă o coroană din spini cu cristale Swarovski şi aur, un bar numit Electric Chapel (numele unei melodii de pe noul album), un pistol din care iese un ruj... Iar la final, plătind pentru toate aceste păcate, GaGa ucisă prin lapidare. C Â T D E T A R E !

Ce ar spune credincioşii acum? „Doamne, iartă-l că nu ştie ce vorbeşte!”
Ce aş răspunde? „Muggles.”

Nu e diavolul cel care a pus la cale tot acest videoclip... şi nici Illuminati. E doar GaGa, iar rezultatul muncii Ei se numeşte artă. E o blasfemie, dar nu una ordinară. E o blasfemie săvârşită cu stil. CAPITAL H.E.R

P.S. Am scris ea/ei cu majusculă pentru a părea... hmm... cool. Şi da, e o blasfemie pentru unii. Pentru mine însă e doar un cuvânt scris cu „E” şi nu cu „e”. (Nu am nicio icoană cu GaGa pe perete, dacă asta vă întrebaţi. :D)

Lady GaGa - JUDAS (Video)

2011-05-05T22:43:00.000+03:00

Să moară!

2011-04-16T02:29:00.006+03:00

Totul a pornit de la o simplă discuție pe tema americanizării, în care am afirmat că un stat presupus a fi democratic, nu ar putea fi de acord cu pedeapsa cu moartea. A fost o afirmație pe care am regretat-o imediat după ce am făcut-o, fiindcă, puși în situația de a-şi da cu părerea, mai mult de jumătate dintre colegii mei au spus că pedeapsa cu moartea e o opțiune. Am fost sincer copleșit numeric şi am preferat să mă abțin decât să sar şi să urlu că sunt nişte criminali... însă m-am gândit că ar trebui totuși să-mi expun punctul de vedere, chiar dacă am mai făcut-o şi înainte. Am fost de-a dreptul îngrozit când am realizat că ei sunt practic generaţia mea, generaţia tânără, generaţia viitorului. Nici nu vreau să mă gândesc cum ar putea gândi fostul om al comunismului sau alţii care sunt prea ignoranţi să înţeleagă că între ei şi acel criminal, NU este nicio diferenţă.

Hitler este criminalul din spatele a peste 11 milioane de victime, chiar dacă el nu a ucis pe nimeni, el a fost cel care a dat ordinul. Între el şi cel care a apăsat butonul de gazare nu este nicio diferenţă –şi cel mai probabil, criminalul care a apăsat butonul a fost constrâns să o facă, pe când Hitler nu–. La fel şi în cazul unei căpetenii mafiote, sau a celor care spun "da" pedepsei capitale. Toţi aceştia sunt autorii morali ai unor crime. E situația în care, întrebați fiind "Vrei ca acest om să moară?", ei răspund da. E drept, nu ei trag maneta, dar şi-au dat acordul. (Că veni vorba de trasul manetei... câţi dintre cei care susţin pedeapsa cu moartea ar avea curajul să o facă? Probabil toţi, atât timp cât şansele să prindă o astfel de "ocazie" sunt aproape nule.

Majoritatea ar tinde să răspundă că nu e acelaşi lucru, că ei susţin pedeapsa cu moartea pentru binele populaţiei şi că ceea ce gândesc ei e bine. Dar în fapt, der Führer credea exact acelaşi lucru: că face dreptate. Nu ne jucăm de-a Dumnezeu, cu atât mai mult cu cât religia e înţeleasă după cum vrea fiecare şi după interesele fiecăruia. Şi chiar dacă acel Dumnezeu nu există, NIMENI nu-ţi dă dreptul să fii tu unul, doar fiindcă tu consideri că omul acela primeşte ce a dat sau ce merită. A luat dreptul la viaţă în mod premeditat şi conştient, dar nu ţi se pare că tu faci acelaşi lucru?

Un alt aspect pe care mulţi nu-l gândesc este nevinovăţia acelui om. Au existat cazuri în care s-a descoperit că inculpatul era de fapt nevinovat abia după ce prin corpul acestuia trecusera deja 10.000 de volţi (nu ştiu care e cifra reală). Sau alţii care se aflau la un pas de moarte au fost declaraţi nevinovaţi înainte de a muri dpdv fizic şi biologic. Însă psihic, acei oameni erau morţi încă de când judecătorul le-a pronunţat sentinţa. Şi nu te lua după filmele americane în care criminalul moare cu zâmbetul pe buze! În realitate lucrurile se petrec diferit.

Gândeşte-te la sistemul judiciar defectuos al României... Erorile sunt frecvente, nu e o noutate. Chiar merită să rişti moartea unui om când îi poţi lua libertatea pe viaţă? Moartea e doar o altă foarmă de eliberare. Adevărata pedeapsă e lipsa libertaţii.

Gândeşte-te cum te-ai simţi dacă fiul tău ar fi cel acuzat... sau oricine altcineva din familie... sau pur şi simplu persoana cea mai dragă ţie. Crezi că asta e imposibil? Nu e. Atunci ai mai trage maneta? Atunci ai mai spune "da, ar trebui ucis"?

Vreau să închei făcând o paralelă şi la religie. Mulţi dintre cei care sunt de acord sunt de asemenea şi credincioşi, sau mă rog... presupuşi credincioşi (mă refer la oameni în general, nu la colegii mei). Nu pot înţelege cum aceşti indivizi le pot gândi pe amândouă în acelaşi timp. El era singurul care putea lua viaţa cuiva, fiindcă El era cel care i-a dăruit-o, nu? Dar şi Dumnezeu fiind, e oarecum nepoliticos să iei un dar pe care l-ai făcut din dragoste.

Lady GaGa - JUDAS

2011-04-15T21:01:00.006+03:00

Uhuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu!

Judas e cea mai reuşită melodie pe care a realizat-o Lady GaGa până acum. Da, Born This Way e foarte tare. Dar ascultaţi asta!

I'm totally speechless! She's fucking awesome and Judas is her best song ever!

When he comes to me, I am ready
I'll wash his feet with my hair if he needs
Forgive him when his tongue lies through his brain
Even after three times, he betrays me

I'll bring him down, bring him down, down
A king with no crown, king with no crown

I'm just a Holy Fool, oh baby he's so cruel
But I'm still in love with Judas, baby
I'm just a Holy Fool, oh baby he's so cruel
But I'm still in love with Judas, baby

(postarea nr. 200 >:d<)

Americanizare (temă la istorie)

2011-04-04T21:42:00.001+03:00

Din punctul meu de vedere, americanizarea României, şi în general a mapamondului, nu reprezintă neapărat un fenomen benefic, dar nici unul devastator.

Supremaţia unui singur popor, fie el şi "cel mai democratic", nu este decât o altă formă de degradare a unei culturi, cu atât mai mult cu cât acel popor nu are, practic, o cultură. America de Nord a început să fie colonizată de europeni abia la finele secolului 16, începutul secolului 17. Istoria ei se rezumă, astfel, la 4 secole, iar cultura este aproape inexistentă, aceasta fiind, de fapt, un amestec de multe alte culturi, înţelese greşit şi tratate ca atare.

Din lipsă de valori, America a fost nevoită să-şi creeze unele sau pur şi simplu să împrumute şi să le dezvolte, promovându-le sub un înţeles nou, american. Poate ăsta este motivul pentru care vampirii, deşi născuţi pe teritoriu românesc, sunt mai mereu subiectul unor bestsellere americane. Sau pentru care cele trei mari categorii de ştiinţă ale premiului Nobel sunt deţinute de americani, ca număr de câştigători, deşi mai mult de două treimi dintre aceştia sunt fie de origine europeană, fie asiatică.

Pseudovalorile americane s-au transformat în adevărate valori pentru simplul fapt că provin dintr-un stat care a promovat, încă de când a luat naştere, democraţia. Este, poate, cel mai des întâlnit argument pro americanizare. Din nou, mentalitate superficială. Oare e chiar atât de democratic un stat care acceptă pedeapsa cu moartea?

Imaginea vieţii americanului este conturată de libertate de exprimare, egalitate rasială şi iubire faţă de predecesori şi de multe ori aceasta vrea să întruchipeze perfecţiunea. Casă mare, maşină mare, carieră şi familie numeroasă... sintagmă simplă: "American Dream". Acest model de viaţă sponsorizat în toate filmele comerciale marca Hollywood, a dus, din punctul meu de vedere, la o percepţie total greşită asupra vieţii. Au transformat ceea ce era complex şi greu de înţeles, într-un lucru banal, lipsit de orice curiozitate.

Tot americanizarea este cea care stă la baza promovării muzicii şi a filmelor pentru marea masă. Pe de o parte multe genuri muzicale au luat naştere în America, putându-se vorbi, astfel, de o diversitate muzicală. Pe de altă parte, aceste genuri au fost popuarizate exagerat, ceea ce a dus la o scădere a calităţii ei. Iar filmele sunt deja omniprezente pe toate posturile de televiziune. Nu ar fi o preoblemă, însă aceste filme apar pentru un simplu motiv: banii. Partea artistică este uitată, iar morala urmăreşte un tipar epuizat de un final fericit. Filmul american e o simplă modalitate de promovare a unor idei superficiale, uşor de priceput şi greu realizabile.

O altă consecinţă a americanizării a fost limba engleză, care a devenit principala limbă de comunicare. Acest aspect este, după părerea mea, unul pozitiv, întrucât a facilitat dezvoltarea de relaţii interumane la nivel global, a uşurat realizarea înţelegerilor de tip diplomatic între state şi a dus la o creştere a interesului pentru cultura engleză, cultură total diferită de cea americană. Dar şi această consecinţă are doua tăişuri. Limba engleză are un impact pozitiv atât timp cât ea rămâne limbă secundară, şi nu devine principalul mod de exprimare.

Pentra a concluziona, pot spune că americanizarea are părţi destructive, dar şi părţi constructive. Distruge culturi şi tradiţii şi promovează pseudovalori, dar construieşte legături interrasiale şi creează unitate prin uşurinţa cu care este asimilată.

VIDEO – Born This Way

2011-02-28T21:38:00.002+02:00

Am avut o zi incredibil de grea. Am dormit doua ore toată noaptea şi astăzi, la şcoală, am fost o adevărată legumă. Mi-am zis că universul e împotriva mea.

Acum pe de altă parte, universul e alături de mine. Proiectul la care am lucrat nu a fost inutil, am dormit 4 ore şi jumătate şi mă simt odihnit, iar când m-am trezit am avut parte de surpriza secolului. A apărut videoclipul melodiei BORN THIS WAY! Oh da, baby! Chiar despre ea e vorba! My GaGaGoddess!

La prima vizionare nu am fost mulţumit. Să-mi fie ruşine! Cum am putut să nu-l apreciez la adevărata valoare? Mă aşteptam la altceva, nu la extratereştri. În fine, la a doua vizionare am fost chiar încântat, iar la a treia eram "OMG, chiar a apărut videoclipul". Acum sunt "da, e genial". Cred că extratereştrii au fost cea mai bună alegere.

Nu mă aşteptam să apară atât de curând. Nu aveam nici cea mai vagă idee când urma să se întâmple asta, dar nu mă aşteptam să mă trezesc pur şi simplu cu el. Credeam că voi sta din nou cu inima în gât vreo câteva săptămâni, chiar luni. Nu mai am de aşteptat decât data de 23 mai... şi mai e atât de mult!!!

Écoutez! Sentez-vous la vibration?

2011-02-23T15:46:00.001+02:00

De mon point de vue, la musique n’est pas seulement une chose indispensable, vitale. La musique est la manifestation, métaphoriquement parlant, des idées d’une génération entière, des sentiments d’un seul individu qui fait frissonner les cœurs des millions d’autres. La musique nous détende et elle nous dynamise en même temps. Parfois elle nous fait nous intérioriser ou par contre, elle nous fait trahir nos pensées, nos émotions. Son pouvoir de changer l’état d’esprit et sa capacité de transmettre les vibrations d’un univers absolu par un mélange harmonieux des sons et des paroles, font de l’écouteur un affamé, un dépendant en recherche de sa drogue. Mais ce n’est pas un vice, même si on la consomme quotidiennement, de matin jusqu’au soir, partout. Elle est la nourriture de nos oreilles, mais plutôt de notre cerveau.

Ceux qui sentent la musique et voient sa profondeur sont les jeunes. Ils sont toujours incertains et indéterminés, cherchant leurs places dans la vie. Ils y découvrent la clémence dont ils ont besoin et le refuge si nécessaire. La musique leur fait se sentir appartenant à une connivence ou tout simplement à un groupe. De même, elle leur met des étiquettes. Celui-là est timide et romantique, il écoute des balades. Celui-ci est expansif et fervent, il écoute du pop. Ceux-là sont les bizarres, ils écoutent du grunge. Ceux-ci sont les diplômés indifférents, ils écoutent n’importe quoi. La musique fait les différences, elle crée des personnalités et tire du tombeau les caractéristiques des tempéraments humains, que la psychologie essaye d’étudier. En essence, il est très simple. Les petits sons, apparemment insignifiants, percent la paroi d’attitudes.

Les amitiés sont liées tout d’abord grâce au genre de musique que les deux écoutent. C’est la modalité la plus facile qu’on peut appeler pour connaître les nouveaux components de notre entourage : on leur demande ce qu’ils écoutent. Cette information est précieuse et définitoire. Une fois qu’on a révélé nos préférences en matière de musique, il est difficile de changer l’impression déjà créée autour de nous.

La musique est une drogue bienfaisante, une façon de connaître de diverses typologies humaines et un moyen de transmettre des messages au niveau mondial.

Grammy Awards 2011 – GaGa in an egg

2011-02-14T15:27:00.004+02:00

Ok, nu sunt şocat, sunt pur şi simplu fascinat.

Deşi reacţia prezentatorului a fost să spună "hilarious" şi deşi majoritatea lumii spune că a fost penibilă, ca un mare fan ce sunt, mă văd nevoit să o apăr. Există în primul rând strategia de marketing prin care se promovează Lady GaGa, o strategie mai mult decât reuşită, şi anume impactul unei ţinute ieşite din orice tipar. Da, strategia a mai fost abordată de alte mii înaintea ei, dar cine dintre acestea s-a îmbrăcat în carne sau a defilat într-un ou închis, pe covorul roşu? Nu e o simplă strategie dusă la extrem, e originalitate, dar mai ales profesionalism. Să vă explic de ce spun asta...

Ultimul ei single s-a numit Born This Way şi a avut impactul dorit, datorită mesajului puternic pe care îl transmite. Trebuie să ne acceptăm unii pe alţii şi să ne tolerăm indiferent de culoarea pielii, orientarea sexuală, religioasă, sau de handicapurile de care suferim, fiindcă toţi suntem oameni în esenţă, chiar dacă suntem foarte diferiţi.

Gândiţi-vă la puii care eclozează. Ouăle din care ies sunt aproape identice, dar ei vor fi complet diferiţi, nu ca aspect neapărat, dar ca atitudine. Ok, poate e dus la extrem să spunem că puii au atitudini diferite, dar dacă acel pui este omul, atunci e foarte simplu de înţeles.

Asta a fost ideea ei, sau a producătorului ei: în primul rând ceva care să şocheze prin originalitate şi apoi ceva care să promoveze noul album, respectiv single-ul. Şi ghiciţi ce! La ora 6 dimineaţa, ştirea despre premiile Grammy a început cu "Lady GaGa, care a şocat din nou prin apariţia ei, a câştigat trei premii..." şi abia apoi s-a vorbit şi despre ceilalţi.

Nu fiţi ignoranţi! Priviţi dincolo de imagini! She's a fucking genius!

A fi rău pentru a putea deveni mai bun

2011-02-14T14:39:00.003+02:00

Sunt un mare fan al animaţiilor. Fie că sunt filme animate, fie că sunt desene clasice ale copilăriei, toate sunt pe placul meu. Copilul din mine le cere si cred că le va cere întotdeauna. E adevărat însă că acum le înţeleg diferit, iar multe dintre glume nu le gust cum o făceam înainte.

De pildă, am observat că se promovează mai nou ideea "răufăcătorului cu intenţii bune", sau a răufăcătorului care trece de partea bună a baricadei la final. Nu m-am bucurat de finalul fericit, cât m-am bucurat de schimbarea majoră a situaţiei. Am tratat chestia asta ca pe o ieşire din conformismul seriilor cu supereroi, în care personajele erau clar diferenţiate, iar răul era incurabil. E un alt nivel de la care pornesc atunci când vizionez o animaţie, deşi "puppy eyes" sau încurcăturile puerile de situaţie încă mă amuză.

Ideea acestui articol mi-a venit aseară, după ce am văzut Megamind (film apărut în 2010). La început mă gândeam să scriu exclusiv despre el, dar astăzi mi-am dat seama că mai pot găsi un exemplu în care răul se dovedeşte a fi bun până la urmă, şi anume Despicable Me (2010). În ambele animaţii, începutul ne prezintă un personaj malefic, cu intenţii mai mult sau mai puţin diabolice. Pe parcurs, "the shrew is being tamed", iar în final binele triumfă, fiind impus chiar de personajul negativ prin propria-i schimbare. Dacă privim dincolo de imagini şi sunete, vedeam partea diferită a confruntării continue dintre bine şi rău. Nu mai există binele care învinge datorită puterii, inteligenţei, strategiei, ci răul care capătă trăsături bune, omeneşti. E foarte tare, dacă ne gândim la desenele cu supereroi, devenite clişeu încă din clipa apariţiei lor.

Concluzia? Din punctul meu de vedere, filmele de animaţie se îndreaptă spre mai bine. Aştept prima animaţie cu final suprinzător. Un final în care răul triumfă ar fi trist pentru poveste, însă fericit pentru cinematografie.

La mamée

2011-02-13T17:38:00.005+02:00

Nu am fost niciodată pasionat de poezie şi cu atât mai mult nu mi s-a părut că a recita e un talent, însă am descoperit că atunci când le sunt trezite oamenilor emoţii şi chiar lacrimi încep să curgă, o simplă declamaţie se poate transforma într-un adevărat concert simfonic.

(mamée = mămaie, femeie în vârstă) Versurile sunt mai jos...

Elle se tenait au bout de la table et nous impressionnait, par sa lenteur. On la voyait si vieille, toute ridée, misérable, que l'amour peu à peu, fit place à la rancœur. Elle gênait notre vie, elle gênait nos projets, la mamée. Et à quelques temps de là, prétextant des vacances, je l'emmenais, là haut, aux flancs du Luberon.
Tu seras bien mamée, tu verras la Durance, du haut de la terrasse de la grande maison. Ces maisons là sont faites pour les vieux. Regardes, ils ont l'air bien heureux!
Comme tu veux petite !
Je la laissais toute seule, l'air était encore chaud, pourtant je frissonnais et le chant des oiseaux, voletant dans le lierre, disait dans mes oreilles: « Qu'as-tu fais de mamée?».
Chaque brin d'herbe, de lavande, de romarin, s'emblaient me dire « Mais qu'as –tu fait de mamée? »
Même le chant des sources dans ma tête criait « Mais qu'as-tu fait de mamée? »
Lentement, le remord me prenait, au fil des souvenirs. Alors j'ai repris le chemin, qui mène à la grande maison, retrouver la mamée, lui demander pardon. J'ai pris tout simplement ses mains, sans rien lui dire. Une larme brillait au milieu d'un sourire. Une mamée, c'est précieux, c'est tant de souvenirs. Si vous en avez une, jusqu'au bout de ses jours, gardez –là près de vous. Et quand elle devra mourir, vous lui fermerez les yeux, dans un geste d'amour. Si aujourd'hui le chant des cigales, me pose la question, tant de fois redoutée, je pense, le cœur joyeux, en digne Provençale, répondre fièrement: « Elle est là la mamée!».

DON’T BE A DRAG, JUST BE A QUEEN!

2011-02-11T14:34:00.004+02:00

Nu vă puteţi imagina cât de mult am aşteptat melodia asta. De fapt, dacă mă cunoaşteţi, vă imaginaţi. În ultimele două săptămâni v-am stresat cu entuziasmul şi nerăbdarea mea, dar acum acestea au luat sfârşit. Partea proastă e că o să încep să vă cânt. Îmi cer scuze, dar I WAS BORN THIS WAY.

Clar, nu e ceea ce aşteptam să ascult. E mai mult decât am crezut că va fi. Mă gândeam la o melodie de suflet, lentă, care în ciuda reclamei făcute, să nu atragă de la prima ascultare. Sunt extrem de bucuros să vă spun că m-am înşelat. E genială, la fel ca GaGa.

Un ritm electrizant, chiar neaşteptat de antrenant, şi un mesaj extrem de puternic. Cum a declarat chiar ea, melodia nu este adresată exclusiv persoanelor de orientare homosexuală, cum ar avea tendinţa majoritatea să spună, ci tuturor. Ideea universală e acceptarea propriei persoane, indiferent de defectele pe care le ai sau a modului în care vezi viaţa. Suntem atât de diferiţi încât nu putem fi niciodată siguri ce e normal şi ce nu.

I'm beautiful in my way,
'Cause God makes no mistakes
I'm on the right track, baby
I was Born This Way

Don't hide yourself in regret,
Just love yourself and you're set
I'm on the right track, baby
I was Born This Way

Există un lucru totuşi care m-a dezamăgit astăzi. O neînţelegere tâmpită... Aşteptam ca melodia să apară însoţită de videoclip. Însă nu s-a spus nici măcar o clipă acest lucru. Eram eu mult prea entuziasmat. Cu toate astea, sunt extrem de fericit.

Acum am observat, uitându-mă la ceas, că am o oră de când ascult melodia pe repeat.

GaGaGoddess

2011-02-02T14:13:00.008+02:00

Lady GaGa. Huge fan. Eu. Mda, cuvintele astea chiar se potrivesc.

Pe 23 mai 2011 apare noul ei album şi acum realizez că nu-mi pasă cum va fi. Probabil îmi voi induce involuntar să-mi placă, doar fiindcă e vorba de BORN THIS WAY. Dar pe de altă parte sunt convins că nu va fi nevoie, fiindcă e foarte reuşit şi a meritat aşteptarea... şi încă merită. Sunt nerăbdător şi emoţionat de fiecare dată când mai aflu câte o ştire.

Pe 13 februarie, adică peste 11 zile, apare videoclipul melodiei care dă numele albumului. Dacă albumul e undeva în viitorul îndepărtat, videoclipul e la mai puţin de două săptămâni distanţă. E ca o cămaşă de forţă care te strânge şi te strânge, iar pe 13 februarie urmează să explodeze şi să te lase nud. Dar ţie nu-ţi pasă, fiindcă indiferent de cum va fi fără cămaşă, nu mai există nimic care să te sufoce.

She’s my goddess!!!

Rihanna – S&M

2011-02-01T15:24:00.003+02:00

S&M este una dintre melodiile mele preferate de pe noul ei album. Ştiu că am spus în stânga şi-n dreapta că stilul ei de "wannabewhore" nu o pune în valoare, dar mereu se găseşte câte o excepţie. E chiar foarte tare!

Orgasm, nimfomanie... sadomasochism, fetişuri... Sunt cuvinte care caracterizează secolul 21. Plăcerea este subiectivă. Nu înţelegeţi greşit, nu-mi plac cătuşele pufoase şi latexul, dar nu văd partea rea a evoluţiei noastre. Fără inhibiţii, fără complexe, fără ruşine de sine... toate astea ar trebui să reprezinte un scop pentru fiecare.

Nu renunţa la o plăcere doar fiindcă cineva îţi spune "you're sick"... bine, doar dacă nu te excită când împuşti pe cineva în cap. Atunci cred că nu mai este o alegere, e un caz patologic.

Acum nu sunt sigur dacă în spatele melodiei Rihannei se află tocmai mesajul ăsta, dar îmi place să cred că da.

Cause I may be bad, but I'm perfectly good at it
Sex in the air, I don't care, I love the smell of it
Sticks and stones may break my bones
But chains and whips excite me

De la tolérance universelle

2011-01-21T22:22:00.006+02:00

(Comme j'ai promis, j'ai finit mon premier article en français.)

Tolérance ou intolérance, liberté ou esclavage, égalité ou inégalité, ce sont juste des mots qu'on ne comprend pas. La superficialité des nos pensées se reflet dans nos actions. On est tous tolérants et on est tous libres, mais surtout on est égaux avec nos supérieurs, jamais avec ceux inferieurs. Ce n'est pas un paradoxe, c'est la nature humaine, c'est l'hypocrisie des individus sociaux.

Même si le mot démocratie est sur les lèvres de tous les gens des nos jours, la tolérance reste encore un principe d'un monde utopique. Quelqu'un pourrait argumenter que la société du XXIe siècle promeut la liberté individuelle et la tolérance universelle, mais je ne suis pas sûr si on parle d'une propagande politique ou d'une conviction générale.

Les sociologues disent qu'on a vraiment évolué et j'en suis d'accord. Il y a une tentative de tolérance à l'intérieur des peuples développés, mais pour qu'on puisse tolérer et être tolérés, on a besoin d'une certitude égoïste. On pense à nous-mêmes plutôt qu'aux autres, donc si on est acceptés, alors on peut accepter aussi. C'est la liberté d'être soi-même et le pouvoir d'empathie dont les petits « descendants d'Hitler » ne comprennent pas.

La tolérance est la vertu qui nous fait accepter ce qu'on n'accepterait pas spontanément à cause d'une différence de convictions ou d'opinions, de confession, de nationalité, de couleur de peau, de race… et la liste peut continuer indéfiniment. La culture, l'éducation, l'ambiance qui nous entoure, tous ceux-ci nous font des personnalités différentes. Il est difficile de changer les idées d'une personne conservatrice comme il est difficile de changer les idées d'une personne moderne. Mais pourquoi veut-on changer leurs idées quand on peut choisir l'acceptation unanime ? Vanité ? Désir de supériorité ? Stupidité ? Honnêtement, je n'ai pas trouvé la réponse.

The mind can tour the Universe

2011-01-14T13:56:00.003+02:00

(This is my first post in a foreign language, so please, just read it and don't try to teach me how to write! Also, you should know that this is my english homework. It might be too puerile for your taste.)

"Although I cannot move and I have to speak through a computer, in my mind I am free..."

I don’t know how many people recognize this quote, but I do know how representative this is for the genius of a man. His name is Stephen Hawking and he is the greatest scientist alive.

He describes himself like „physicist, cosmologist and something of a dreamer”, but this is just the humble opinion of a great man. Stephen Hawking is one of the most intelligent scientists ever, with a controversial IQ rated to be over 160, even near 190. His fame emerged after he started his researches on black holes, becoming one of the most promising cosmologists, at that time. The passion for the Universe, Big Bang theory and time paradoxes, materialized in four books which are not written for specialists in particular, but for the big majority of people.

There are a lot more things which set him in a propitious light like the fact that he is born on the day when the world was celebrating 300 years from the Galileo’s death. He was also entitled doctor in physics by the Cambridge University at the age of 20 and this is a really remarkable distinction for a man, even more for a young one.

Unfortunately, he pays for his genius with a big price and that makes the difference between him and the other physicists. He is paralyzed and he can’t speak without a computer. Even so, he continues to teach and do researches in intention to develop the human knowledge. This is the point when we realize that we don’t need a body to be free and run, but a brain to feel like running.

To sum up, I think Stephen Hawking is one of the most important icons of the 21st century and one of the people on this planet who should be truly known and appreciated.

În 2011 va fi mai bine. Nu-i aşa?

2010-12-31T16:59:00.002+02:00

Astăzi este ultima zi din acest an. Am senzaţia că stau la poarta unei inchisori şi urmează să fiu eliberat, să scap de cel mai nenorocit an dintre cei 17. De ce 2010 a fost astfel? Motivele sunt numeroase şi nu interesează pe nimeni. Şi totuşi, oare nu au existat şi părţi bune? Evident. Însă acestea au fost cuprinse şi nimicite de cele rele. Poate câteva au reuşit să rămână drepte şi să răzbată: iubirea familiei şi prietenia. Mi-am dat seama că materialismul de care dădeam dovadă (şi încă mai dau uneori) era o trasătură superficială a lumii roz în care mi se părea că trăiesc. Nu sunt ipocrit, îmi plac banii, dar mi-am dat seama că nu sunt atât de importanţi pe cât îi consideram.

Cel mai puternic sentiment care caracterizează anul 2010 este dorul. Da... mi-e dor. Îngrozitor sentiment... atât de des întâlnit şi totuşi atât de puternic. Iar acest dor adânceşte goluri sau creează altele noi, le picură cu lămâie şi le umple cu sare. Fericire şi nefericire, optimism şi pesimism, zâmbet şi crispare... cine le mai distinge? Cine mai ştie care ar trebui să ne definească?

Le-am cunoscut pe toate în 2010. Am avut oare ceva de învăţat? Da. Am învăţat că nimic nu ţine la nesfârşit, poate doar dorul.

Hmm... stop!

De la 2011 îmi doresc DOAR surprize frumoase, sănătate, tone de noroc şi împliniri, fericire şi multe momente frumoase în compania familiei şi a prietenilor.

... şi vodka.

Cultură de intelectual(i)

2010-11-30T18:26:00.007+02:00

     Autorul articolului de mai jos este o persoană pe care o apreciez necontenit. În primul rând fiindcă e cea mai bună prietenă ever, şi în al doilea rând fiindcă e una dintre cele mai deschise la minte persoane pe care le cunosc... Creti. Mi-a cerut în mod special să nu-i spun numele adevărat, ci porecla noastră comună. (eu sunt creti, ea e creti... amândoi suntem cretini >:D<)
      Articolul este, de fapt, tema ei la română, iar eu am decis să-l public deoarece îl găsesc foarte reuşit, chiar genial. Ceea ce trebuia să facem era un articol în care să ne prezentăm punctul de vedere cu privire la imaginea de intelectual, mai exact ce (sau cine) este un intelectual în zilele noastre.
      De ce este articolul genial? Fiindcă exprimă părerea sinceră a autoarei şi, într-un fel, dorința continuă de dezvoltare mentală şi nemulțumirea pe care o are în legătură cu propriile defecte. E, dacă vreți, ceea ce înseamnă o părere pertinentă a unui om dornic de cunoaştere. Nu reprezintă ideea de intelectual, cât este reprezentată idee de ideal al inteligenței.

      "Pornind de la o ipotezǎ corectǎ printr-o demonstraţie de acelaşi nivel, se va ajunge întotdeauna la o concluzie corectǎ. De aceea, încep articolul amator prin a deschide dicţionarul limbii române.
      INTELECTUÁL, -Ă, intelectuali, -e, adj., s.m. şi f. 1. Adj. Care aparține intelectului, care se referă la activitatea minții, la intelect. 2. S.m. şi f. Persoană care posedă o pregătire de specialitate temeinică şi lucrează în domeniul artei, al ştiinței, tehnicii etc.; persoană care aparține intelectualității.
      INTELECTUALITÁTE, intelectualități, s.f. 1. Categorie socială neomogenă formată din oameni pentru care munca intelectuală reprezintă sursa principală de existență. 2. Totalitatea intelectualilor; mulțime de intelectuali; inteligență (2). De aici se deduce că intelectualul este individul a carui sursă principală de existență este activitatea rațională. Însă tot timpul este ceva absurd de întrebat: « Sursa principală de existenţă » e in legaturǎ cu domeniul financiar sau cu psihologia umanǎ?
      Bǎnuiesc cǎ cel financiar. În concepţia popularǎ, intelectual este cel care munceşte « cu capul » si caştigǎ bani din asta. (de altfel, poate aşa au ajuns toţi oamenii cu bani... intelectuali). Dar nu este suficient.
      Intelectual este cel care, clişeic vorbind « are o sete nebunǎ de culturǎ »... Sǎ aibǎ timp sa-şi hrǎneascǎ creierul. Intelectual nu eşti atunci când meseria ţi-a devenit automatism, iar activitatea ta cerebralǎ este nulǎ; eşti atunci când, prin orice faci, te dezvolți.
      Când înainte de culcare răsfoieşti o carte în căutarea unui subiect de mâine.
      Când dincolo de nişte cuvinte cauți profunzimea.
      Când eşti peste medie, dar nu-ți arăți nivelul cu aroganță.
      Când eşti oripilat de superficialitatea care te înconjoară şi te implici, supunandu-te riscului de a fi considerat penibil, de a fi neînțeles sau de a eşua, te lupți să fii înțeles.
      Când ai nevoie de momente numai pentru tine si gândurile tale.
      Când eşti vulnerabil pentru că nu eşti un încrezut.
      Când eşti conştient de valoarea ta, dar nu te subapreciezi în mod voit pentru a-ți dilata apoi orgoliul la presiunea laudelor cerşite.
      Când ți-e ruşine că ştii atât de puține şi iți pare rău că ceilalți ştiu şi mai puține.
      Când nu regreți nimic din ce ai facut, ci tot ce n-ai facut.
      Când observi detaliile şi le modifici în căutarea perfecțiunii.
      Când apreciezi viața pentru că i-ai descoperit nuantețe de negru.
      Când simți fluturi în stomac atunci când ai obținut o explicație.

      Chiar dacǎ se consideră că intelectual este cel care a absolvit o facultate, atunci abia s-a ridicat pe două picioare. Mult va trebui să lupte cu supraeul pentru a ajunge să facă primul pas. Şi grea va fi lupta cu restul lumii pânǎ când va putea, într-adevăr, să meargǎ.
      Dar realitatea le cere şi intelectualilor resurse ca să traiascǎ. Astfel, unii se pretează la un job banal, alții işi vând gândurile, pierzându-se in cufărul cu « intelectualii » cotidieni. De aceea, vǎ rog să vǎ conturați propriul model, să fiți capabili să-l distingeți din mulțime şi să vǎ aprofundați valorile după un exemplu demn de urmat; nu il copiați!"

Oui, mais… Non

2010-11-20T01:20:00.005+02:00

Am mai scris şi cu altă ocazie, sunt un mare fan Mylène Farmer. Îi ascult melodiile în mod constant şi-mi dau seama cât de tare e. Abia acum, însă, mi-am dat seama de ce. O văd pe Lady GaGa în ea. E excentrică, are videoclipuri deochiate şi mulți fani. Doar că e franțuzoaică şi asta o face puțin mai non-comercială, dar asta nu poate fi decât bine. Acum am găsit noul ei videoclip "Oui mais… Non". Se aseamnă cu Bad Romance, dar je m'en fiche. E genială.

Melodia e produsă de RedOne şi dacă asta nu vă spune nimic, atunci vă luminez eu. RedOne este producătorul melodiilor lui GaGa cele mai de succes, precum Just Dance, Poker Face, Bad Romance sau Alejandro. (Acest lucru l-am aflat abia acum şi am fost nevoit să dau un edit la postare.)

You’re not cool, you are free… cause baby you’re a firework

2010-11-18T16:43:00.003+02:00

Melodia presupune o îmbinare armonioasă de sunete şi nu de versuri. Dacă nu avem versuri, nu avem nici mesaj. Prin urmare, o melodie nu depinde de un mesaj transmis, ci poate doar de o stare. Cu toate acestea, găsesc versurile unei melodii foarte importante, pentru simplul fapt că sunt redate de o voce. Vocea cântărețului în combinație cu sunetele instrumentelor, creează melodia perfectă. Aici se face distincția din punct de vedere calitativ şi apar diferențele de gust în materie de muzică.

Ideea acestui articol era de a vă spune că mi-am găsit excepțiile. Nu dau importanță mesajului, cum nu dau importanță videoclipului (decât dacă vorbim despre Lady GaGa), însă, cum spuneam, am găsit şi cazuri în care mesajul şi videoclipul acopereau melodia însăşi (să nu se înțeleagă că ritmul nu e bun !... nici pe departe… e perfect, doar că mesajul e mult mai reliefat).

Katy Perry – Firework

Mika – Kick Ass (We are young)

Into the Universe with Stephen Hawking

2010-11-12T22:16:00.003+02:00

Vreau să vă prezint o serie de trei documentare, bazate pe teoriile celui mai mare fizician în viață, şi anume Stephen Hawking. Pe mine m-au fascinat pur şi simplu.

Aş putea spune că am devenit un fan al lui Stephen Hawking, după ce i-am urmărit ideile. Teoriile lui, modul în care le explică, dar mai ales inteligența lui, îmi provoacă o stare de certitudine, de încredere în evoluția noastră. Realizez cât de insignifiantă este omenirea în comparație cu tot ceea ce o înconjoară. Poate şi până acum îmi dădeam seama de acest lucru, însă simpla descoperire a unui număr (20.000.000.000.000.000.000.000) m-a convins : sunt nimic.

Ce reprezintă numărul de mai sus ? Calea Lactee are apx. 200 miliarde de stele, iar în Univers există apx. 100 miliarde de galaxii, mai mari sau mai mici decât galaxia noastră. Acestea sunt ultimele estimări ale cosmologilor şi dacă sunt adevărate, atunci hazardul e mai posibil decât ne putem imagina.

Primul episod ("Aliens") din Into the Universe with Stephen Hawking prezintă posibilitatea existenței extratereştrilor, nu doar în afara Sistemului nostru Solar, ci chiar mai aproape. Prezintă, de asemenea, şi posibilitatea ca extratereştrii să nu fie ceea ce ne imaginăm noi, iar existența lor să nu depindă de aceeaşi factori de care depindem noi.

Al doilea episod ("Time Travel"), poate mai interesant decât cel precedent, prezintă teoria călătoriei în timp, ale cărei baze au fost puse de Einstein. Ne este exemplificat şi paradoxul călătoriei în trecut, sau cel referitor la atingerea vitezei luminii. Poate un copil care aleargă într-un tren a cărui viteză tinde la viteza luminii, să depăşească această viteză?

Al treilea episod ("The Story of Everything") e un tot de întrebări şi răspunsuri referitoare la apariția Universului şi la modul în care acesta va dispărea. Este, până la urmă, combaterea existenței lui Dumnezeu cu argumente pur ştiințifice. Suntem praf stelar, lucru pe care Hawking îl dovedeşte.

Libertate religioasă

2010-10-24T18:56:00.002+03:00

„Libertatea nu constă în faptul că oamenii pot face tot ce doresc, ci în faptul că ei nu trebuie să facă ce nu doresc.” Jean-Jacques Rousseau

Nu trebuie să fim liberi, dar trebuie să tindem spre libertate. Din moment ce noi nu ne dăm seama că în fiecare clipă a vieții suntem fie sclavii bisericii, fie sclavii societății, înseamnă că libertatea ne-a fost înlăturată încă de la naştere, ori ne-a fost vândută sub forma unui produs contrafăcut, numit democrație.

Se spune că orice om are libertatea, din punct de vedere religios, de a alege între credință şi necredință şi că Dumnezeu este bun, tocmai pentru că ne oferă această posibilitate. În mod cert însă, oamenii fac această alegere din frică şi, de cele mai multe ori, fară să cântărească variantele, asociind cele două posibilități cu raiul, respectiv iadul. Din punctul meu de vedere, în acest caz nu putem vorbi despre libertate, fiindcă atâta timp cât există acea constrângere în alegere, omul NU este liber.

În religie nu există libertatea de a gândi. De fapt, dacă libertatea de a gândi există în aproape orice circumstanță, în cazul credincioşilor nu există deloc, fiindcă indiferent de ceea ce gândesc, Dumnezeu îi aude şi îi pedepseşte după caz. Astfel că, libertatea de gândire este strâmtorată cu cât credința este mai puternică. E ca un om care traieşte într-un stat totalitar şi trebuie să se supună principiilor lui, având dreptul la opinie, dar asumându-şi anumite riscuri.

Libertatea rămâne un ideal pentru fiecare individ rațional. Cât timp alegem viața, nu suntem liberi pe deplin, chiar dacă ne place să credem altceva.

Rihanna - Only Girl (In the world)

2010-10-15T22:55:00.000+03:00

Aceasta e Rihanna pe care o ştiu. A mai reflectat puțin asupra stilului pe care începuse să-l abordeze. A revenit la stilul ei cuminte, dar apreciat de majoritatea fanilor săi, sunt convins. Iar videoclipul chiar i-a reuşit. Mi se pare original în primul rând datorită culorii predominante, care „s-a nimerit” a fi aceeaşi cu a părului. E chiar cool, aş spune. Oricum, îl adaug pe lista videoclipurilor mele preferate de la Riri.

Şi încă ceva. A mai observat cineva că scoate videoclipuri pe bandă rulantă, în timp ce Lady GaGa scoate unul la jumătate de an? E frustrant.

Let's do it, Romania!

2010-09-25T19:51:00.002+03:00

Prima serie de saci (28) + 2 cauciucuri

Uh, ce am dormit! A fost o zi plină. A început murdară, dar s-a terminat curată. Iar acest fapt aduce o satisfacție bine meritată. Am reuşit să strângem 2 cauciucuri, un morman de cutii de carton lăsat în mijlocul pajiştii şi 50 de saci de gunoi. A fost impresionant, spun eu, ținând cont că eram 9 oameni în total. Şi am fi putut şi mai mult. Gunoaie se găseau din belşug, însă am rămas fără saci. În orice caz, mă declar fericit că am făcut ceva de folos. Btw, felicitări întregii echipe!

Pe de altă parte sunt extrem de dezamăgit. Oamenii sunt superficiali, nepăsători şi lipsiți de orice inițiativă. Nu e un lucru pe care nu-l ştiam. Mă rog, ideea e că un moşulică care se voia a fi hazliu a dat cu bâta-n baltă după ce ne-a spus că mai bine îi culegeam porumbul decât să facem asta. Poate a vrut doar să glumească, insă sunt convins că în mintea lui varianta sa era cea normală. Adică dacă tot am venit să-i strângem gunoaiele, de ce nu l-am ajuta şi la gospodărie.

Pot paria că unii gândesc acum: “Aha, şi ce ați făcut atât de spectaculos?”… în orice caz, mai mult decât ai făcut tu, care ai dormit ca un porc la îngrăşat.

We did it, Romania!

The return

2010-09-22T19:54:00.005+03:00

După o vară infiorător de îngrozitoare –dacă se poate spune aşa–, şi după un reînceput de şcoală prea matinal pentru gusturile mele, mă simt pregătit să mă întorc la blogging. Prin „pregătit” nu mă refer neapărat la idei noi, ci mai degrabă la mai mult chef de scris.

Pe lângă momentul tragic arhicunoscut, vara care a trecut a instalat şi un plictis care m-a demoralizat şi mai tare. Am văzut sezonul 6 din Dr. House şi din Grey’s Anatomy, sezonul 3 din Gossip Girl, cele 6 sezoane din Desperate Housewives, 4 sezoane din Doctor Who (sez. întâi nu l-am văzut) şi primul sezon din Modern Family. A fost clar un record dacă e să raportez la verile precedente. Ceea ce demonstrează starea în care mă aflam şi timpul mult prea liber. E adevărat însă că au existat şi momente mai simpatice, precum cele 4 zile la Bicaz şi Sovata, sau întâlnirile din grădina publică cu Alexandrion şi eugenii… Iar atunci când credeam că nimic nu-mi poate ridica moralul, o pereche de căşti Lady GaGa (Heartbeats) mi-a înseninat orizontul.(Thanks to my brilliant friends!)

M-am apucat de sală. Sunt bucuros din acest motiv şi asta pentru că nu a fost o chestie de moment, ci ține deja de 3 luni. Mi-am propus să merg la sală tot restul vieții. De ce? Fiindca combină sănătatea cu modelarea aspectului fizic şi ținând cont că nu am un hobby propriuzis, mă ajută să omor timpul. În vreo 20 de ani poate o să-l ajung pe Arnold. :>

Mi-am păstrat convingerile religioase. De fapt, s-au mai intensificat, dar esența a rămas aceeaşi: oamenii sunt puternic influențați de ceva ce nu există. Chiar am încercat să citesc o carte legată de religie şi despre care se spunea că poate întoarce un necredincios la credință, dar m-am oprit cand mai aveam vreun sfert fiindcă deja devenea incredibil de plictisitoare, deşi la un moment dat fusese interesantă. Mai exact, mă refer la „Întoarcerea la Hristos”, de Ioan Ianolide. Nu detaliez. O să fac un articol separat.

Dacă tot am adus vorba de literatură, pot spune că sunt foarte dezamăgit de mine însumi. Nu am citit decăt trei cărți toată vara: Ferma Animalelor (George Orwell), Portretul lui Dorian Gray (Oscar Wilde) şi Viața lui Pi (Yann Martel) , deşi îmi propusem mai multe. Mă gândeam să vorbesc despre ele, dar apoi mi-am zis „Pe cine interesează?:))” şi a căzut ideea. Dar totuşi, vă recomand să citiți George Orwell, atât „1984”, cât şi „Ferma Animalelor”. Dna. prof. de engleză avea dreptate: sunt două cărți captivante şi care au un mesaj şi un impact puternic asupra cititorului.
Mă rog, ar mai fi nişte carți pe care le-am citit, şi anume primele 3 volume din „Jurnalele Vampirilor”, a căror autor l-am şi uitat. Mi s-au părut execrabile şi incomparabile cu serialul. Dar sa nu judec autorul, fiindcă e posibil să fie vina traducătorului.

În sfârşit, mai las şi pentru altădată. Acum mă duc să scriu la mate şi să invăț la fizică. Ştiu, e tragic.

If I die young, bury me in satin

Lay me down on a bed of roses
Sink me in the river at dawn
Send me away with the words of a love song

Partly Cloudy

2010-08-31T23:50:00.004+03:00

... un scurt metraj foarte funny de la Pixar. Chiar m-a binedispus.

Sala de aşteptare

2010-07-21T15:59:00.002+03:00

M-am întrebat de nenumărate ori de ce toţi preoţii, cu mici excepţii, sunt bogaţi. Un doctor abia îşi permite să plătească facturile –şi nu vorbesc de medicii de renume care au obţinut bani din şpagă, şi nu din salariul propriu–. Iar acest om salvează vieţi, ajută oamenii. Un preot ce face mai exact... înafară să mintă, evident? Deşi, nu ar trebui să-i judec. Până la urmă e o meserie la fel ca toate celelalte. Minciuna îşi are rădacinile undeva în trecut, deci nu e vina lor că mint cu neruşinare acum. E posibil chiar să şi creadă ceea ce fac şi ceea ce spun. Sunt tot oameni, doar că sunt mai înstăriţi ca alţii. Sunt oameni speciali, Dumnezeu îi ajută.

Ceea ce e deranjant şi îi face pe unii ca mine să fie revoltaţi, e faptul că nu au limită. Aceşti oameni sunt lacomi, egoişti şi iubitori de bani. Să fiu mai precis, nici după ce ţi-ai îngropat una dintre cele mai importante persoane din viaţa ta, ei nu se opresc din a cere bani.

Ok, să spunem că pentru înmormântare e normal să-l plăteşti. Ţi-a prestat un serviciu, mai exact ţi-a cântat şi ţi-a spus poezii menite să te liniştească, chiar dacă în acele momente singurul lucru pe care ţi-l doreşti cu adevărat e să tacă dracului din gură. Dar la naiba, trebuie să-l auzi şi la 20 de zile după moarte şi din nou la 40. Pentru ce? Ca să spună aceleaşi lucruri? Pentru ca Dumnezeu să-l ierte pe defunct de fiecare dată când a păcătuit „cu gândul, cu cuvântul sau cu lucrul”? În regulă, I got it.

Problema e că e o prostie... sau mă rog, ceva ce nu pot înţelege. Cât trebuie să ne mai rugăm pentru iertarea păcatelor? Alegerea nu s-a făcut la moarte? Nu e iad sau rai? Nu, de fapt există şi o sală de aşteptare. Pe dreapta (calea cea dreaptă) e raiul, pe stânga (calea cea greşită) e iadul, în faţă e sala de judecată, iar în spate e o uşă pe care intră oameni în fiecare secundă. Acolo ajung toate sufletele celor morţi, mai întâi. Acolo vor sta timp de 40 de zile până vor fi judecaţi. Sau... am abuzat de imaginaţia mea?

M-am depărtat de ideea acestui articol, şi anume preoţii şi acţiunile lor idioate. Aceşti oameni câştigă bani mereu. Câştigă bani provocând durere rudelor deja suferinde. Ce fac de fapt aceste slujbe la mormânt? 1. Aduc bani în buzunarul preotului şi 2. Reamintesc familiei că ei suferă şi trezesc din nou şi din nou acel gol din „suflet”. Nu putem pur şi simplu să ne vindecăm. Apar viruşi care ne atacă mereu. Iar unul dintre aceşti viruşi e clar biserica... nu religia. Religia chiar ne-ar putea ajuta... asta dacă cei care ar reprezenta-o nu ar fi oameni.

A freaky one

2010-07-12T01:37:00.000+03:00

Cine a spus că România nu are muzică simpatică, s-a înșelat. E și simpatică, e și ciudată... poate fi chiar de neînţeles.

Au înnebunit salcâmii... și tu vrei sa fiu cuminte! (Tudor Gheorghe)

Saga Amurg: Eclipsa

2010-07-07T16:32:00.000+03:00

Da, l-am văzut în sfârșit. Ţinând cont că era una dintre așteptările acestui an și ţinând cont că vara trecută eram fan Amurg, mi-am dorit să văd Eclipsa la o claritate superioară, la cinema. Chiar și așa, tentaţia a fost mare când am găsit pe FileList o variantă CAM, la o zi dupa premieră, însă am rezistat.

Prima impresie a fost bună... și încă este. Cartea am citit-o acum un an și am uitat detaliile și cred că din acest motiv acţiunea filmului mi s-a părut în regulă. E drept, preferam acţiunea, luptele sau urmăririle, decât momentele siropoase, care se găsesc și în carte, dar care în film par exagerate.

Un singur lucru nu l-am înţeles. De unde naiba au ajuns ei la concluzia că vampirii erau din porţelan? În carte nu există detalii de genul. Și cât am așteptat să văd scena cu decapitarea Victoriei...

Îi dau nota 10 pentru că mi-a plăcut și pentru că e vorba de Twilight.
... era să uit. Mi-au mai plăcut și soundtrack-urile.

FR 26

2010-07-01T18:03:00.003+03:00

Nu sunt adeptul versurilor într-o melodie. Din punctul meu de vedere, o melodie trebuie să aibă ritm pentru a putea fi numită melodie. Însă există și excepţii, precum FR 26. Nu e vorba de o compoziţie recentă; textul a apărut acum 180 de ani, odată cu publicarea cărţii Cocoșatul de la Notre-Dame, de Victor Hugo.

Garou (Quasimodo), Daniel Lavoie (Frollo) și Patrick Fiori (Phoebus) – Belle

(Quasimodo)

Belle
C'est un mot qu'on dirait inventé pour elle
Quand elle danse et qu'elle met son corps à jour, tel
Un oiseau qui étend ses ailes pour s'envoler
Alors je sens l'enfer s'ouvrir sous mes pieds
J'ai posé mes yeux sous sa robe de gitane
A quoi me sert encore de prier Notre-Dame
Quel
Est celui qui lui jettera la première pierre
Celui-là ne mérite pas d'être sur terre
O Lucifer !
Oh ! Laisse-moi rien qu'une fois
Glisser mes doigts dans les cheveux d'Esméralda

(Frollo)

Belle
Est-ce le diable qui s'est incarné en elle
Pour détourner mes yeux du Dieu éternel
Qui a mis dans mon être ce désir charnel
Pour m'empêcher de regarder vers le Ciel
Elle porte en elle le péché originel
La désirer fait-il de moi un criminel
Celle
Qu'on prenait pour une fille de joie une fille de rien
Semble soudain porter la croix du genre humain
O Notre-Dame !
Oh ! laisse-moi rien qu'une fois
Pousser la porte du jardin d'Esméralda

(Phoebus)

Belle
Malgré ses grands yeux noirs qui vous ensorcellent
La demoiselle serait-elle encore pucelle ?
Quand ses mouvements me font voir monts et merveilles
Sous son jupon aux couleurs de l'arc-en-ciel
Ma dulcinée laissez-moi vous être infidèle
Avant de vous avoir mené jusqu'à l'autel
Quel
Est l'homme qui détournerait son regard d'elle
Sous peine d'être changé en statue de sel
O Fleur-de-Lys,
Je ne suis pas homme de foi
J'irai cueillir la fleur d'amour d'Esméralda

(Quasimodo, Frollo et Phoebus)

J'ai posé mes yeux sous sa robe de gitane
A quoi me sert encore de prier Notre-Dame
Quel
Est celui qui lui jettera la première pierre
Celui-là ne mérite pas d'être sur terre
O Lucifer !
Oh ! laisse-moi rien qu'une fois
Glisser mes doigts dans les cheveux d'Esméralda
Esméralda

P.S. Meritul nu este al meu. Am descoperit melodia într-o postare pe Facebook și din câte am mai citit pe net, e destul de cunoscută printre francofonii români.

FR 25

2010-06-24T12:51:00.004+03:00

A trecut o perioadă bună de timp în care nu m-am mai ocupat de FR n, însă astăzi reiau ceea ce începusem, întrucât mi-am amintit de frumuseţea muzicii franceze.

Pe 11 martie am publicat FR 19: Stromae – Alors on danse. La vreo lună după asta, când deja mă plictisisem de melodie, am auzit-o din întâmplare la radio... radio românesc. Apoi am rămas și mai surprins să văd videoclipul la tv. Și tot așa până când mi-am dat seama că a devenit hit, nu doar în Franţa și România, ci în toată Europa. E drept, e o melodie foarte tare.

În sfârșit , FR 25 am dedicat-o celei mai noi melodii Stromae, și anume Te quiero. E, de asemenea, o melodie care arată multă frustrare din partea interpretului, însă ritmul este foarte bun.

Viață de câcat

2010-06-20T23:29:00.000+03:00

Nu am ştiut niciodată cum e să suferi cu adevărat. Nu am ştiu niciodată că acel gol, despre care ei spun că se află în suflet, e real. Am trăit cu senzația că mereu va fi soare şi că norii care vor acoperi cerul ocazional, vor fi aproape albi. Nu mi-am imaginat nici măcar o clipă că e nevoie de o secundă pentru ca fericirea să se oprească... şi nu doar ea. Într-o secundă toate planurile şi toate visurile se pot spulbera, şi devii conştient de acest lucru abia atunci când se întâmplă.

Într-un moment ca acesta nu ai ce face. Trebuie să fii realist şi să-ți dai seama că singurul lucru care ți-ar fi de folos e să treci mai departe şi să spui „O sa fie bine!”. Totuşi, te gândeşti cu tristețe că e posibil să fie o altă minciună spusă la suferință.

Te întrebi dacă reacționezi normal, dacă suferi destul. Însă imediat realizezi că deşi nu eşti într-o continuă vărsare de lacrimi, durerea te-a cuprins cu adevărat... Şi speri că totul e un vis. Da. Înainte ți se părea o idioțenie să speri că visezi, fiindcă totul era aproape perfect, dar acum... acum vrei doar să dormi şi să te trezeşti relaxat, ca de obicei. Dar când într-un final se întâmplă şi asta, suferi şi mai tare, fiindcă abia atunci realizazi cât de reală a fost ziua ce a trecut.

În timp ce eşti conştient de neputința ta, te gândeşti că ai face orice ca să schimbi moartea. Începi să regreți că nu te-ai bucurat cât trebuia şi că nu ai profitat de unele momente neimportante, dar care acum par vitale. Vrei să plângi ca să te linişteşti, însă nu poți. Tot ce reuşeşti să faci e să-ți opreşti glandele lacrimale chiar atunci când o satisfacție sadică îți spune că în sfârşit plângi.

Deşi suferi şi simți că ceva în interiroul tău s-a desprins pentru totdeauna, eşti optimist. Chiar crezi că, în timp, rana se va vindeca, iar viața îşi va relua cursul ei normal.

Cum să crezi că ceva sus are grijă de tine, când tatăl tău moare în câteva secunde, poate fară să realizeze, într-o perioadă în care era fericit şi nerămbdător să te revadă după aproape un an? Trebuie să fii prea prost să te amăgeşti cu prezența unui bodyguard omnipotent. Nimeni nu are grijă de tine şi de viața ta. Eşti o chestie minusculă, lipsită de importanță, care în orice clipă poate deveni nimic. Tu, eu, el... putem muri în orice clipă. Cine îți dă certitudinea că vei apucă să termini de citit articolul acesta? Evident, nimeni. Gândacule!

Rihanna - Te amo

2010-06-18T23:18:00.000+03:00

Una dintre cele mai bune melodii ale Rihannei are şi videoclip acum. De la Disturbia încoace este, poate, cel mai reuşit. Îşi păstrează în continuare stilul de fată rea, dar asta se datorează şi coafurei sale excentrice.

Dacă Lady GaGa a vrut să promoveze comunitatea gay, Riri e mai feminista, vrea să promoveze comunitatea lesbi. Oricum, melodia e foarte tare. Am avut-o chiar ca ton de apel vara trecută.

Rihanna - Te amo

A sosit şi Alejandro

2010-06-08T19:37:00.001+03:00

Au trecut aproape 30 de minue de când noul videoclip marca Lady GaGa a avut premiera pe YT. Ieri intram din 10 în 10 minute să văd dacă a aparut, iar aseară am aflat că abia astăzi la 7 seara îl voi putea vedea. Nu şțiu dacă îmi place sau nu. Nu am reuşit decât o singură dată sa-l vizionez, însă prima impresie este „too much men”. Sunt curios ce interdicții va mai primi acest nou video.

Are multe elemente religioase, multe elemente gay, multe elemente pornografice... Va fi un videoclip controversat, cu siguranță. Totuşi, GaGa este neschimbată: la fel de ciudată, la fel de dezbrăcată, la fel de imprevizibilă. E originală şi nimeni nu ar putea să ma contrazică şi să aibă argumente pertinente.

„Don’t call my name...”

Lady GaGa - Alejandro

Cea mai bună performanță a României de până acum, locul 3 (162p)

2010-05-30T01:50:00.001+03:00

Sunt mulțumit, încântat şi extrem de fericit! Am reuşit să ne clasăm pe locul 3 şi asta după 4 ani de locuri mediocre. Ne merităm poziția. Bravo România! Bravo Paula şi Ovi!

Pe primul loc a fost, după cum mă aşteptam şi după cum îmi doream, Germania. O melodie foarte frumoasă. Mă bucur enorm de reuşita lor!

Locul doi a fost ocupat de Turcia. Încă de la început mi-am dorit ca Turcia să câştige, sau dacă nu ea, atunci Germania. Prin urmare, acest Eurovision a fost, din punctul meu de vedere, cel mai bun.

Am urmat noi, cu o prestație impecabilă şi cu o melodie care s-a dovedit a fi, până la urmă, foarte bună. Paula şi Ovi obțin, astfel, aceeaşi poziție ca Luminița Anghel şi Sistem în 2005. Totuşi, în 2005 România a acumulat 158 de puncte față de acest an când a acumulat 162. Putem spune deci că 2010 a fost anul în care România a avut cea mai bună performanță din istoria participării sale la ESC.

Următoarele locuri au fost ocupate de Danemarca, Azerbaijan, Belgia şi Armenia.

În concluzie, anul acesta au câştigat toate melodiile mele favorite.

Lena - Satellite (LOCUL I) - Germania

maNga - We could be the same (LOCUL II) - Turcia

Paula Seling & Ovi - Playing with fire (LOCUL III) - România

Mergem în finală - Eurovision 2010

2010-05-27T23:59:00.002+03:00

Suntem calificați! Sunt fericit, sincer. Chiar dacă nu am fost prea încântat în legătură cu melodia noastră, în seara aceasta mi-am schimbat radical părerea. Au fost foarte buni! Au avut o prestație de nota 10.

Mai mult de-atât, merg mai departe şi Armenia, Turcia şi Danemarca, încă trei dintre preferatele mele.

Huh, ce emoții am avut!

Rihanna - ROCKSTAR 101

2010-05-26T20:01:00.000+03:00

A mai observat cineva că Rihanna scoate videoclipuri pe bandă rulantă?

A făcut videoclip şi la ROCKSTAR 101. E alb-negru, are mulți țepi, iar Riri joacă din nou rolul de fată rea.

Iubirea

2010-05-17T21:37:00.001+03:00

Nu mi-am făcut tema la română pentru astăzi, dar nu e nicio problemă, o să o fac acum.

Nu ştiu ce e iubirea (mă refer la iubirea față de un necunoscut, nu față de familie). Nu am cunoscut un astfel de sentiment, însă din auzite vă pot spune că reprezintă idealul oricărui om. Oricine, la un moment dat, îşi doreşte să fie iubit... poate din egoism, poate din curiozitate. O falsă idee se formează în mintea majorității, şi anume că iubirea se găseşte peste tot. Nu ştiu dacă măcar 30% din cuplurile existente sunt clădite pe sentimentul de iubire, şi nu pe un instinct pur sexual. Fiindcă să fim serioşi, mileniul al treilea pe asta se bazează. Sunt întru totul de acord cu promovarea sexului, deoarece e o formă de plăcere pe care fiecare individ, prin simpla lui existență, o merită, însă realizez că la un moment dat fiecare va aspira la ceva diferit. Acel ceva e iubirea. În cărți, în filme, chiar şi în muzică, iubirea apare ca sentimentul suprem, cel mai pur şi mai frumos dintre toate. Tocmai acest lucru mă face să cred că nu e atât de uşor să-l atingi, fiindcă dacă ar fi astfel, aş declara onest că suntem mințiți. Din punctul acesta de vedere, nu mi-aş dori să cunosc iubirea prea curând. Aş rămâne dezamăgit să descopăr cu câtă uşurință poți atinge un ideal. Ar fi prea simplu ca să mă pot bucura.

Dar totuşi, oare nu am cunoscut şi eu o mică formă de iubire? Raspunsul este afirmativ, evident. Am trăit şi traiesc în continuare o formă superficială al acestui sentiment, în care totul e roz, frumos şi perfect, la fel cum mulți alții de vârsta mea o fac. Orice clipă petrecută alături de o anumită persoană, pe care o considerăm specială, este o clipă de fericire. Orice sărut e un fior de plăcere, precum orice privire e o invitație la destrăbălare. Şi e drept, această formă de iubire nu trezeşte doar instincte sexuale, trezeşte şi o parte sensibilă care dacă ar fi comparată cu instinctul, nu l-ar depăşi, dar măcar l-ar egala. Se numeşte „dragoste adolescentină”. E naivă, dar frumoasă. E inevitabilă, dar nu durează la nesfârşit. Diferența dintre ea şi iubirea adevărată o face impuritatea. Aici mă pot da exemplu, fiindcă acele momente în care privirea nu dezvăluie altceva decât o multitudine de gânduri lascive, sunt puține. Important e că există şi asta îmi demonstrează că iubirea nu apare din senin, ci se dezvoltă cu timpul.

Să discut şi despre suferința din iubire? Nu are rost. Atâta timp cât iubeşti şi eşti iubit, această suferință nu există. Ceea ce pare a fi suferință, este de fapt dovada că într-un cuplu, de cele mai multe ori, iubirea nu vine în mod egal de la ambii îndrăgostiți. Iar cel care suferă e cel care a iubit, dar care nu a fost iubit. Suntem ființe umane şi simțim nevoia de a avea o certitudine în ceea ce priveşte sentimentele care ne sunt împărtăşite... cum spuneam, din egoism.

George Orwell - 1984

2010-05-12T18:00:00.004+03:00

De acum înainte voi scrie articolele corect din toate punctele de vedere, incluzând diacriticele.

-------------------------------------------------------------------------------------------------

V-ați imaginat vreodată o lume în care nimeni nu este prieten cu nimeni, unde cuvântul „libertate” nu are niciun înțeles, iar iubirea se transformă în ură la comanda puterii?
Tocmai acest lucru încearcă, şi chiar reuşeşte, să creeze George Orwell în „O mie nouă sute optezi şi patru”. O lume distopică care pentru generația mea pare o lume ştiințifico-fantastică, dar care pentru bunicii mei, sau chiar pentru părinți, pare plauzibilă, este o lume în care nici gândul omului nu mai poate fi un secret. Când eşti urmărit din toate părțile, în orice moment al vieții tale, şi când o simplă crispare care pare suspectă te duce la pieire, oare mai are rost să lupți pentru libertatea ta?
Winston Smith, un locuitor al Oceaniei (una dintre cele trei mari puteri ale planetei), este poate printre puținii oameni care se lasă dus de valul libertații şi încearcă să lupte împotriva Fratelui cel Mare. I se impune dublugânditul (capacitate de a stoca în minte, concomitent, două convingeri care se exclud reciproc, şi de a le îmbrăţişa pe amândouă în acelaşi timp), dar i se împotriveşte. Astfel apare subiectul romanului.
Finalul este suprinzător... cel puțin pentru mine, întrucat mi-am imaginat trei finaluri şi niciunul nu s-a potrivit cu cel bun. E o carte care nu merită citită, ci trebuie citită.

FR 24

2010-04-29T22:12:00.000+03:00

Am mai avut o Fr n despre Mylène Farmer, insa de data aceasta vin cu ceva nou. Daca vreti sa stiti cam pe ce loc se afla in topul preferintelor mele, eh bine e pe doi, dupa Lady GaGa (ma refer la cantarete feminine internationale). E pur si simplu foarte tare!
Ma uitam la videoclip si pur si simplu imi dadea fiori, ca si cum as fi fost acolo si as fi cantat odata cu ea.
Mylène Farmer - Paradis Inanimé

Twilight Saga: Eclipse

2010-04-26T21:51:00.001+03:00

Imi place acest al doilea trailer. Arata partea mai importanta din Eclipse, si anume batalia.
Trailer 2

Trailer 1

Charles Drouhet

2010-04-23T15:15:00.005+03:00

Mai devreme am venit de la o activitate pe care am tinut-o cu ocazia zilelor liceului (Colegiul National "Gh. Rosca Codreanu"). Am avut de prezentat viata lui Charles Drouhet, nume care nu-mi spunea nimic pana acum o saptamana. Net-ul a fost foarte saracacios in date, asa ca am fost nevoit sa merg la biblioteca de unde am conspectat vreo 20 de pagini. Ideea este alta. Timp de o saptamana am fost stresat. De fiecare data cand imi aminteam ca voi merge si voi vorbi liber in fata profesorilor si a elevilor timp de 12 minute, mi se facea stomacul ghem. Am avut mici "bâlbutze", insa in mare totul a iesit foarte bine... si nu am avut emotii.
Tinand cont ca m-am straduit sa culeg date despre Ch. Drouhet, intrucat pe google nu am gasit mare lucru, mi-am zis sa dau copy-paste la textul prezentarii pentru ca viitorii interesati sa-l gaseasca mai usor.
_____________________________________________________

Charles Drouhet (n. 22 ianuarie 1879, Bârlad – d. 08 ianuarie 1940, Bucureşti) a fost un critic si istoric literar, comparatist si publicist român de origine franceză.

Rǎdǎcini

Pierre Drouhet, tânăr venit din Franța, şi Nathalie Drouhet (născută Olivares) s-au căsătorit la 24 aprilie 1864. În 1867, adaptându-se uşor la viața bârlădeană si fiind apreciat de oamenii importanți ai oraşului, Pierre Drouhet devine profesor de Limba si literatura franceză la Liceul Codreanu din Bârlad, unde predă până la pensionarea sa, în 1898. A obținut cetățenia română în 1884. I s-a acordat medalia Bene Merenti clasa a II-a şi Ordinul „Steaua României” în grad de cavaler.

Soții Drouhet au avut patru copii, două fete si doi băieți, dintre care se afirmă Charles.

Începutul studiilor

Charles P. Drouhet s-a născut în Bârlad la 22 ianuarie 1879. În orasul natal a urmat atât cursurile şcolii primare (1885-1889), cât şi pe cele ale cursului inferior ale Liceului „Codreanu” (1889-1893).

Printre profesorii săi se enumeră Ştefan Neagoe (Lb. Română), Pierre Drouhet (Lb. Franceza), Stroe Belloescu (Matematica)...

Îşi continuă cursurile superioare ale liceului la Liceul Sfântul Sava din Bucureşti (1893-1896), susținându-şi diploma de bacalaureat. (1896)

Între 1896-1900 a urmat cursurile de Filologie modernă la Facultatea de Folosofie si Litere din Bucureşti unde îşi susține diploma de licență cu teza „De l’influence française sur l’ésprit public en Roumanie”.

După susținerea diplomei de licență este numit profesor suplinitor al catedrei de Limba Română la Liceul Codreanu din Bârlad, la cursul superior (1900-1901), trecând apoi, ca suplinitor, la catedra de Limba Română la Şcoala normală de băieți „Principele Ferdinand”(1901-1902) . Din 1902 până în 1904 a predat la catedrele de limba română si limba latină de la Liceul Codreanu, timp în care i se acordă cetățenia română si titlul de profesor de franceză si română.

Franța

După posturile ocupate la Bârlad se transferă la Gimnaziul Dimitrie Cantemir din Bucureşti, ca profesor titular, insă pentru o perioadă scurta de timp, întrucat obține o bursă de studiu în Franța, la Facultatea de litere de la Sorbona (1904-1909). Cel care i-a facilitat acordarea bursei a fost Nicolae Iorga.

În Paris şi-a început pregătirea pentru teza de doctorat, sub îndrumarea profesorului Gustave Lason. La 15 decembrie 1909 Charles Drouhet şi-a susținut teza de doctorat („Le poète François Maynard, Études critiques d’Histoire littéraire, Thèse pour le doctorat, Paris, Édition Champion, 1909, 575 pagini). Teza sa a fost premiată în 1910 de către Academia Franceză cu Premiul Bordin.

În capitala Franței Charles Drouhet publică câteva valoroase lucrări care îi atrag aprecieri elogioase din partea criticii franceze şi a persoanelor avizate:

„Les manuscrits du poète François Maynard, conservés dans la Bibliothéque de Toulouse, Étude bibliographique, accompagnés de pièces inédites” – 1908

„Tableau chronologiques des lettres du poète François Maynard accompagné de lettres inédites” – 1909

„L’influence des romantiques français sur la poésie roumaine” – 1909

Întoarcerea în România

Întors in țară în 1909, an în care îi moare tatăl, Charles Drouhet este numit profesor suplinitor la Catedra de limbă franceză a Facultății de litere din Iaşi, aducând la cursurile sale metoda şi disciplina ştiințifică a Sorbonei pe care abia o părăsise, ceea ce-l facuse cunoscut şi apreciat în cercurile universitare din țară.

La 1 aprilie 1910 Charles Drouhet a fost numit profesor agregat la Iaşi şi deținea şi catedra de Limba franceză la Liceul Dimitrie Cantemir din Capitală. În această perioadă el publică numeroase studii si lucrări de istorie literară, colaborând la cele mai de seamă publicații din țară şi din străinătate.

Din 1913 până în 1915 Drouhet este numit profesor titular la aceeaşi catedra ieşeană, după care este transferat la catedra de Literatură franceza a Facultații de filozofie si litere din Bucureşti.

Între 1917-1919 Drouhet a fost plecat la Paris să facă propagandă pro-românească, ca unul din cei 10 profesori universitari ceruți de „Asociația profesorilor universitari din Roma”, fiind suplinit la catedra sa bucureşteana de către Eugen Lovinescu.

Activitatea

A deținut funcția de decan al Facultații de filosofie şi litere a Universitații din Bucureşti (1925), a fost deseori în comisiile de doctorate sau de examene de capacitate ale profesorilor de liceu, fiind uneori preşedintele acestor comisii.

A făcut parte din conducerea periodicului „Revue francoroumaine” şi a societații „Amiciția culturală franco-română”, membru al Comitetului de lectură al Teatrului Național din Bucureşti.

Charles Drouhet şi-a împarțit viața între catedră şi bibliotecă. Stilul lui sever de a munci şi de a se manifesta, l-a făcut mai circumspect cu oamenii, l-a ferit de improvizații; era lucid, ordonat şi scrupulos. A fost un profesor de vocație care a urmarit evoluția foştilor săi elevi, printre care se enumera şi George Călinescu.

Apogeul

Lovit de o boala crudă care i-a răpit orice libertate de mişcare în ultimii ani ai vieții lui, în față umilințelor fizice şi în luptă prelungită şi eroică cu moartea, el şi-a gasit în meditație, în muncă şi creațien resortul care l-a susținut în picioare, dârz şi demn, până la capăt.

La 8 ianuare 1940 Charles Drouhet a murit aşa cum trăise: muncind neîntrerupt, mânat de nevoia imperioasă de a-şi păstra, în plină suferință, neclintită, demnitatea de om şi de profesor.

FR 23

2010-04-15T22:20:00.002+03:00

Tipa din videoclipul de mai jos imi aduce aminte de Helena Bonham Carter in filmul Sweeney Todd, chiar daca dupa comportament se aseamana cu personajul lui Depp. Orice barbat care intra in floraria Oliviei va ramane drept suvenir pe vecie ( >:) ). Finalul chiar imi place.

In prima faza tocmai acest scenariu mi-a placut, insa am descoperit ca e o melodie foarte interesanta si suna bine. Olivia Ruiz - Les crêpes aux champignons

ESC 2010 - Romanian Video

2010-04-09T13:12:00.003+03:00

Se pare ca si Romania si-a scos videoclip de promovat pentru Eurivision, intrucat majoritatea tarilor aveau. Trebuie sa admit ca e altceva, dar nu schimba aspectul melodiei. Ma rog, chiar daca nu mi-a placut melodia inca de la bun inceput si o consider nereusita pentru ESC, sper sa nu ne facem de ras si sa intram macar in topul primilor 10.

Eu unul nu inteleg videoclipul.

How to Train Your Dragon

2010-04-08T16:24:00.002+03:00

Ieri am vazut cel de-al patrulea film 3D, film care a fost de fapt animatie si sunt incantat sa va spun ca a fost cel mai bun. Da, mai bun decat Avatar, Alice in Wonderland si evident, G-Force! Cred totusi ca mi-a placut in primul rand povestea si de aceea mi s-a parut cel mai bun.
Vreau neaparat sa va povestesc cat de neindemanatic sunt.
Inainte sa intru in sala de cinema imi cumparasem un pahar (un litru) de cola. Dupa ce ne-am gasit locurile si ne-am asezat comod, mi-am luat sucul in mana si am inceput sa beau. Stand cu el in mana, Stef imi spune "Ai grija sa nu-l versi!", iar eu ii raspund "Eh, nu vezi ca are capac?". Dupa un minut, am strans din greseala de el si mi-a alunecat din mana. Ce a rezultat? Eram ud pe blugi, tricou, hanorac... sub scaun se facuse o balta de cola, iar scaunul era lipicios. In tot acest timp Stef radea de mine, iar eu ma intrebam "De ce eu?".
Cu tot cu acest incident filmul mi s-a parut genial.
Intr-un sat de vikingi pradat de dragoni, fiul capeteniei pe nume Sughit, rapune un Furia Noptii, dragon despre care nu se stia nimic, decat ca e cel mai puternic. A rapune e mult spus, intrucat dragonul cade in padure, pierzandu-si o singura aripioara. Povestea incepe atunci cand, Sughit, in loc sa-l ucida pe Stirb (nume dat dragonului), incearca sa-l dreseze. Dat fiind mentalitatea barbara a vikingilor fata de dragoni si mentalitatea pacifista a lui Sughit, apare problema principala. Finalul este asteptat, dar ciudat pentru un film de animatie, caci...

Mai sus aveti doua poze. In prima Stirb este fioros, iar in a doua este vesel si are "puppy eyes", fapt care il face foarte simpatic si usor de indragit.
E un film care merita vazut si cred ca nu exista iubitor de animatii caruia sa nu-i placa. Ii dau nota 10+.

Eurovision 2010 - Cine as vrea sa castige?

2010-04-05T02:27:00.001+03:00

Va spun drept ca imi propusesem sa nu mai scriu nimic despre Eurovision pana nu as fi vazut castigatorii, insa dupa ce am ascultat toate melodiile participante de anul acesta m-am gandit ca poate ar trebui totusi sa scriu un articol. Sunt, ca in fiecare an, melodii care merita ascultate si melodii care nu prea merita (Romania, de pilda), insa in afara acestor categorii exista melodii care sunt chiar foarte bune. Acum ramane de vazut daca votantii vor alege melodia cea mai buna sau daca va fi un castigator impins de la spate. Eu unul prefer sa nu fac pronosticuri in legatura cu castigatorul, dar vreau in schimb sa va prezint optiunile mele, care sunt, cred eu, foarte bune.

O melodie foarte reusita este cea a Norvegiei (castigatoarea de anul trecut). Este lenta si de aceea nu sunt prea sigur daca o sa atraga, desi daca ne gandim mai bine, au fost ani in care melodiile lente au fost preferate. Totusi, ii dau locul 5 in topul preferatilor -top cat se poate de subiectiv-. Didrik Solli-Tangen - My heart is yours

Letonii nu prea s-au facut remarcati la Eurovision, insa anul acesta au o melodie frumoasa. In prima faza m-a atras titlul melodiei What for (Only Mr. God knows), dar dupa ascultare, chiar mi-a placut. Si sincer, intrebarile care le pune Aisha (cantareata) sunt foarte importante. Pacat ca nu vrea nimeni sa-i raspunda. Locul 4:

La fel ca letonii, nici danezii nu au iesit in fata la Eurovision. Totusi, anul acesta sunt foarte buni, dpmdv cel putin. Eu cred ca se potriveste perfect cerintelor locului fruntas, insa acum ramane de vazut daca si Europa crede la fel. Prin urmare, pe locul 3 am situat Danemarca, Chanée & N'Evergreen - In a moment like this

Pe locul 2 am situat Armenia. Una dintre primele tari care si-au ales reprezentantul. Inceputul nu m-a impins sa ascult melodia in intregime, la prima auditie, dar dupa ce am citit un comentariu la videoclip, am ascultat-o complet. Eh bine, refrenul e foarte tare. Mie unul imi place foarte mult cum suna, chiar daca versurile sunt "childish", dupa cum spunea cineva. Eva Rivas - Apricot stone

Eu ador chitara. Ador melodiile cantate la chitara. Mereu am crezut, cred si voi crede ca este instrumentul cel mai perfect (chiar daca "perfect" nu are grad de comparatie). Consider ca o melodie nu trebuie sa aiba o intreaga orchestra in spate ca sa fie buna, e destul sa aiba o chitara. OK... am ales melodia de pe locul 1 tocmai din acest motiv, dar si pentru ca reprezinta unul dintre stilurile mele preferate, chiar daca nici nu stiu macar ce nume sa-i dau. Ideea e ca mi-as dori enorm ca anul acesta castigatorul sa fie reprezentantul Belgiei, Tom Dice, cu melodia Me and my guitar.

Daca o as mari topul si ar deveni 10, as mai adauga:
6. (2) Lena - Satellite (Germania)
Desi am pus-o pe locul 6, trebuie sa stiti ca melodia Germaniei este pe locul 2 alaturi de cea a Armeniei, de fapt, insa ocupa acest loc doar fiindca abia am ascultat-o mai bine. Nu stiu de ce atunci cand am luat toate melodiile de la cap la coada nu am gasit-o asa buna. O Doamne, e foarte tare! Acum am vazut ca pe YT are aproape 900 de mii de vizionari, spre deosebire de celelate melodii care au pana in 150.

7. Harel Skaat - Milim (Israel) ... nu stiu ce sa spun despre. Are o voce foarte buna tipul.
8. maNga - We could be the same (Turcia) ... e un rock oriental ce face melodia speciala.
9. Jessy Matador - Allez, Ola, Olé (Franta) ... sa stiti ca la FR 22 spuneam prostii.
10. Paula Seling & Ovi - Playing with fire (Romania) ... nu merita locul 10, dar ca sa fiu patriot am decis sa o plasez si pe ea undeva.

:) sau :( ?

2010-04-04T02:24:00.000+03:00

Ma uitam la tv la un reportaj despre Lumina din Ierusalim si despre "minunea" ce are loc in fiecare an, acolo. Povestea o stiam foarte bine, asa ca m-a interesat mai mult starea de spirit a lumii. La un moment dat reporterul ne informeaza ca dupa ce oamenii au luat Lumina lui Hristos se putea citi pe chipul lor bucuria si fericirea datorata invierii Domnului. Trecand peste, vroiam sa va spun ca in seara aceasta am fost la biserica, nu din evlavie, ci fiindca an de an am fost si mi se pare interesant. Nu am vazut nicio fata vesela, niciun chip plin de bucurie. Cu exceptia tinerilor care abia venisera din club si a catorva de-al de mine, nu vedeai pe nimeni bucuros. Peste tot oameni palizi tremurand de frig, cu privirea fixata pe flacara lumanarii si cu mana pregatita sa repete gestul crucii la fiecare ordin.
Sunt foarte sigur ca poate mai mult de jumatate din multime mergeau ori la o petrecere, ori acasa sa bea un paharel de vin in cinstea lui Iisus, dupa ce intra preotul in biserica. Au postit, si-au facut datoria, Pastele a trecut, acum e momentul sa fie rasplatiti. Nu e firesc.
An de an e la fel: manipulare in masa. Cu toate acestea, e destul de interesant sa urmaresti reactia indivizilor din jurul tau si sa te intrebi "Sunt mai fericiti?"... sa continui "Dupa fata as spune ca le e foame... si somn." "Si uite, deja s-au plictisit!". Eh, religia e ca o masca. O porti sa nu te recunoasca nimeni, insa deabia astepti sa ajungi acasa sa o dai jos.

FR 22

2010-04-02T00:13:00.000+03:00

Tinand cont ca sa apropie Eurovisionul 2010 si tinand cont ca Franta si-a ales deja interpretul, m-am gandit sa va prezint melodia. Parerea mea este ca nu se compara cu Et s'il fallait le faire a Patriciei Kaas de anul trecut, dpdv al calitatii, insa daca privim in ansamblu si comparam cu melodiile fruntase de la Eurovision-urile trecute, are sanse. Oricum, e mult mai reusita decat melodia noastra, insa nu mai buna decat cea a Belgiei (Tom Dice - Me and my guitar) si a Armeniei (Eva Rivas - Apricot stone). La voila!
Jessy Matador - Allez Ola Olé

FR 21

2010-03-25T16:53:00.001+02:00

Am vazut reclama de la Poiana la tv si mi-am zis ca poate sunteti interesati cine canta si cum se numeste melodia de fundal. Uitasem de ea, tinand cont ca e de prin 2007, si ma bucur ca am auzit-o la o reclama romaneasca. Ador melodiile cantate la chitara.
Kaolin - Partons vite

Alice in Wonderland

2010-03-21T14:32:00.001+02:00

Fiind una dintre asteptarile acestui an, am fost nevoit sa-l vad. Principalele motive pentru care am dorit sa-l vizionez sunt: a fost produs pentru a fi vizionat 3D, are o poveste binecunoscuta si de asemenea, joaca "cuplul" meu favorit Johnny Depp - Helena Bonham Carter. E un film, la fel ca si Avatar, care nu merita vizionat acasa, ci la cinema, in varianta 3D.
Inceputul este incolor si fad, ca mai apoi sa se transforme intr-o explozie de culori, iar actiunea sa prinda contur. Nu am putut sa nu observ decorul din Tara Minunilor, un decor bogat si foarte colorat, o reprezentare foarte reusita a regizorului, Tim Burton. Obsesia Reginei Rosii in legatura cu inimile si cu capul ei bombat, si de asemnea ticul ei verbal "Sa i se taie capul!" au dat o nota comica povestii.

Fiind un film stereoscopic, nu lipsesc fazele specifice, si anume momentele in care tresari, te aperi sau te feresti.
E un film bun, merita! Ii dau nota 10.
Mai jos puteti asculta soundtrack-ul filmului, Avril Lavigne - Alice:

18+

2010-03-19T21:17:00.003+02:00

Era de asteptat ca noul videoclip Lady GaGa sa aiba atat aprobatori cat si dezaprobatori, insa nu era de asteptat sa fie interzis minorilor. Au aparut tot felul de comentarii: de la "ce porcarie de videoclip" pana la "a stricat-o si pe Beyoncé", sau de la "mai bine faceau un film porno" pana la "lordul ne va pedepsi pentru asta... vine apocalipsa". Ce concluzie pot sa trag eu? Evoluam sau ne intoarcem in evul mediu?
Ma gandeam, poate in gluma mai mult decat in serios, ca lumea in care traim este cat se poate de biblica. Adam si Eva erau goi atunci cand Dumnezeu i-a creat si ca abia dupa ce au pacatuit s-au acoparit din cauza rusinii. Prin urmare, o sa evoluam pana ajungem la acea perioada, practic. Teoretic insa, involuam, intrucat in lumea de acum, spre deosebire de inceputuri, placerea carnala (sa nu-i spun sex fiindca s-ar putea sa se rusineze lumea:-j) e la ordinea fractiunii de secunda.
Avem mentalitate de puritan. Parintilor le este jena sa vorbeasca cu odorul lor despre viata sexuala, despre metode de contraceptie, despre lucruri asa numite intime. Si care e rezultatul? Fete insarcinate la 10 ani si ambundenta de BTS-uri la adolescenti? Nu doar atat, ci si oameni incuiati, limitati in gandire, cu atitudini asemanatoare celor citate mai sus.

Nu spun toate asteaa fiindca ma enerveaza comentariile negative referitoare la GaGa, ci pentru ca asta e adevarul general valabil. Suntem niste frustrati! (nu vreau comentarii de genul "frustrat esti tu", fiindca sunt plictisitoare)

FR 20

2010-03-18T22:01:00.001+02:00

Am gasit-o din greseala pe YT. Are un ritm dansant, foarte energic. Ascultati Non non non - Camelia Jordana!

You are in pain and I love this

2010-03-15T22:06:00.000+02:00

M-am gandit bine si am luat decizia de a schimba ceva in atitudinea mea. Voi deveni Zen!

Nu mai urasc pe nimeni, nu mai doresc raul nimanui si de asemenea nicio rautate nu ma mai afecteaza. Astfel, toate gandurile mele negre devin albe, iar partea mea negativa devine pozitiva.

Sunt calm, linistit, optimist, fericit. Sunt Zen.

Lady GaGa feat. Beyoncé - Telephone

2010-03-12T21:14:00.012+02:00

Pur si simplu mi s-a indeplinit una dintre dorinte: un nou video marca Lady GaGa. E absolut genial! Videoclipul e o adevarata poveste, asa ca merita vazut cap coada. Atat GaGa, cat si Beyoncé joaca rolul unor asasine prietene... un lucru cat se poate de original, as spune.
"I told you. She didn't have a dick."
Uite ca ne si arata ce ascunde intre picioare (e cenzurata faza), nu doar ne spune.
"We did it honey B. Now, let's go far far away from here!"
Oh God! Sunt fericit! >:d<
Am uitat sa va spun ca videoclipul a aparut abia ieri si ca pe YT (Vevo) are deja un milion jumatate de vizionari.ACTUALIZARE: 3 zile de la aparitie si deja 13 mil de vizionari

Moartea

2010-03-12T00:22:00.010+02:00

Facusem mai demult un sondaj pe tema "frica de moarte", insa rezultatul nu m-a multumit, intrucat 14 la 13 nu ma ajuta sa-mi dau seama de gandirea majoritatii. Totusi, sunt convins ca multi dintre cei 14 votanti, carora nu le este frica de moarte, nu s-au gandit serios la intrebare.

Moartea, din punct de vedere biologic, reprezinta oprirea tuturor functiilor vitale. Dpdv teologic, moartea reprezinta "viata de dupa", trecerea in lumea imateriala a lui Dumnezeu, momentul in care sufletul isi paraseste trupul sau, intr-un mod realist de a spune, secunda in care ti se alege eternitatea in functie de viata pe care ai dus-o. Pe de alta parte, moartea e pur si simplu sfarsitul a ceva ce noi numim viata. Din moment ce acceptam un inceput, trebuie sa acceptam si un sfarsit. Prin urmare, moartea este momentul in care incetam sa mai existam ca fiinte, momentul in care totul devine nimic.

De-a lungul timpului s-au creat tot felul de povesti despre viata de dincolo de moarte, insa toate acestea au aparut din frica, din dorinta unei continuitati. Fiindca daca ne gandim, omului ii este mult mai usor sa traiasca cu gandul ca dincolo il asteapta ceva mai bun, decat sa stie ca la un moment dat se va termina totul si ca nu exista un to be continued. Si sunt perfect de acord: traim cu speranta si murim fara sa avem cum sa regretam, in loc sa traim fara speranta si sa ajungem la acelasi final. Cu toate acestea, exista si indivizi care se pot obisnui cu ideea unui final, literalmente, precum sunt eu. E destul sa ne intrebam "Asa si? Ce conteaza?" si ne dam seama cat de simplu poate fi un lucru aparent complicat. Nu are importanta daca exista sau nu o continuitate, nu are importanta daca exista sau nu Dumnezeu, ceea ce e important e sa ne simtim bine in felul nostru. Daca vrei o casa de 20 mil € pe Coasta de Azur, atunci munceste pentru ea! Daca vrei sa te cunoasca tot www-ul, atunci fa videochat! Daca vrei sa fii fericit, atunci fa ce-ti place!... Ideea e sa ai un scop, fie ca e vorba de bani, celebritate, echilibru sufletesc, fericire s.a.m.d.

Vorbind despre frica de moarte se poate spune ca e ceva normal. Pana la urma, toate fricile se rezuma la una singura, frica de moarte. Dar cum spuneam, e ceva firesc. Asta pentru ca moartea este un fenomen necunoscut pentru noi, fiind o calatorie cu bilet "aller", fara "retour".

Cand eram mai mic, dar nu foarte, ma gandeam ca ar fi interesant sa mor si apoi sa ma intorc sa povestesc oamenilor. Mai apoi cineva m-a intrebat "Si daca nu o sa-ti placa ce gasesti dincolo si toata viata o sa traiesti cu gandul ca te vei intoarce la un moment dat?". Atunci am realizat cu adevarat ca moartea nu trebuie sa fie neaparat ceva agreabil, cum spune religia, ca ea poate fi ceva ingrozitor... sau cum spuneam mai sus, sa nu fie nimic. Si atunci, putem spune cu adevarat daca ne este sau nu frica de moarte atata timp cat nu stim ce este?